BETLEEM

Betleem e casa pâinii
Proaspătă şi fără bani.
Ea nicicând nu se-nvecheşte,
Pâinea Vieţii n-are ani.

Dacă vrei să ştii tot rostul
Vieţii de până acum
Gata fii să-i afli costul
Şi să spui: „Eu mi-l asum.“

Călători destui din lume
N-au vrut Pâinea cea din Cer
Şi-au tratat-o doar cu glume
Părăsind-o-ntr-un ungher.

Foamea cu a ei prezenţă
Nu li s-a astâmpărat.
Şi doreau cu insistenţă
Pâinea, dar Ea a plecat...

Pâinea Vieţii e Scriptura,
E Isus, divinul Fiu.
Spune-ţi ruga ta cu gura;
El te scoate din pustiu.

Pâinea nu e limitată
Şi ea satură-ndestul.
De-ar veni şi lumea toată
Încă nu ar fi destul.

Însă, toţi petrecăreţii
Ce se cred mereu sătui
Vor vedea că Pâinea Vieţii
Nicăieri în lume nu-i.

Văd un sclipet de-auroră
C-un Luceafăr plin har.
Vino, frate, vino, soră,
Pâinea s-o primeşti în dar!

Şi rămâi în Casa Pâinii
Ca Iosif în Betleem.
N-asculta cum latră câinii
Nici în han cum ţapii gem.

Tu ascultă în tăcere
Scântecele ce erup
Din Copilul care plânge
Şi e Dumnezeu în trup.