FĂŢĂRNICIA
Fariseii vin la Domnul
Şi cu gând viclean Îi cer
Să dezlege câte-o taină,
Să le dea un semn din Cer.
Gestul lor m-a pus pe gânduri:
Cum m-apropii de Isus?
Să mă-nchin? Să-I dau onoare?
Sau c-un gând viclean, ascuns?
Multe Îi putem noi cere
Scumpului Mântuitor.
Dar mă-ntreb, sunt lucruri bune
Puse-n plan de Creator?
Care omenească minte
De expert, de saducheu
Ar putea la colţ să-L pună
Pe Fiul lui Dumnezeu?
Viclenia omenească
N-are-n Duhul Sfânt izvor.
Ea ravagii face-ntruna
În al Domnului popor.
Ca şi Balaam din Numeri
Ei n-ascultă nicidecum
Chiar ştiind mai dinainte
Că se-nscriu pe-al morţii drum.
Vin apoi în rugăciune
Să-L întrebe pe Cel Sfânt
Dacă le-ncuviinţează
Viaţa dusă pe pământ.
Domnul cântărise bine
Ipocriţii farisei
Vrând să-i facă să-nţeleagă
Falsul ce domnea-ntre ei.
Date despre starea vremii
Ei le descifrau pe cer
Şi-anunţau o zi frumoasă
Sau o zi cu vânt şi ger.
Însă, n-aveau ochi să vadă
Singurul Mântuitor
Ce-ar fi vrut să mântuiască
Din păcat şi viaţa lor.
Semnul Tatălui din ceruri
Se afla-ntre ei: Cristos.
Dar L-au tot respins cu ură
Într-un spirit duşmănos.
Ei primeau cu-avertizare
Al lui Iona mare semn
Când Isus a fost dat morţii
Pe Calvar, în chip nedemn.
Semnele spirituale
Nu cu ochi fireşti le vezi,
Ci cu inima smerită
Când te rogi şi când veghezi.
Azi ne-arată clar Scriptura
Că-i aproape-acel final.
Când va fi o judecată
La Supremul Tribunal.
Vom vedea întreaga viaţă
Ca-ntr-un film care-a trecut.
Dar va fi târziu atuncea
Pentru cei ce n-au crezut.
*
Lasă azi făţărnicia
Lumii care te-a vrăjit!
Vino la Mântuitorul,
Singurul ce te-a iubit!
Ca să nu regreţi odată
Al ipocriziei trai,
Vino azi la pocăinţă,
Ca să ai acces în Rai…