FILIMON

Dragostea de fraţi se-nalţă dincolo de diferenţe
Aducând cu ea-n lumină, din relaţii, mari carenţe.
Filimon e preaiubitul, şi tovarăş, dar şi-amic
Pentru Pavel care-n Roma sta în temniţă, cum zic.

Dar nu poate sta degeaba, ci îi scrie o scrisoare
Să rezolve o problemă care-l tulbură şi-l doare.
Pavel întâlnise-n Roma pe-Onisim, un biet fugar,
Ce pe Domnul Îl primeşte cu-al slujirii sale dar.

„Aş fi vrut să-l ţin la mine, dar nu am consimţământ
De la tine, drag prieten, de la Dumnezeu cel sfânt.“
Plin de-o dragoste-arzătoare, Pavel ce gândea i-a scris
Între cei doi să coboare armonii din Paradis.

„Dacă ţi-a făcut probleme, pagube, dezamăgiri,
Să-l primeşti ca şi pe mine în virtutea noii firi.
Vreau să-ţi dau asigurare că eu însumi voi plăti
Orice datorie care între voi doi ar mai fi.

Fă-mi, te rog, iubite frate, binele solicitat
În al Domnului scump Nume, ca să fiu înviorat.
Domnul îţi va da lumină chiar din cerul Lui de sus
Să-l primeşti ca pe un frate, ca pe-un rob al lui Isus.“

Filimon voia s-asculte şi, deodată, s-a smerit.
Şi pe Onisim, noi credem, cu iubire l-a primit.
Ascultarea-i pentru Domnul dar i-atinge şi pe fraţi
Cu care vom fi în ceruri în iubire-nveşmântaţi.

Să răscumpărăm relaţii întinate de păcat
După cum şi Domnul nostru de la moarte ne-a salvat.
Înaintea veşniciei chiar de-aici de pe pământ
Am primit o înfiere prin acelaşi Spirit Sfânt.

După cum plătise Pavel preţul de a renunţa
La slujirea benevolă ce-Onisim i-o oferea,
Tot astfel şi noi în viaţă pentru alţii cu folos
Bucuroşi să ne dăm viaţa Domnului Isus Cristos.

Doar aşa putem pretinde altora un trai curat,
Plin de altruism şi mila unui om adevărat.
Într-o zi, în cerul slavei, Tatăl sfânt ne va primi
După cum şi noi pe semeni cu iubire-i vom sluji.