MOBILUL RUGĂCIUNII

Mobilul meu e rugăciunea
Când stau de vorbă cu Isus.
Şi-i povestesc a mea tristeţe
Ce chiar şi trupul mi-a răpus.

Eu mă bazez în rugăciune
Pe sfintele-I promisiuni
Şi pot s-aştept din Cerul slavei
Adevăratele minuni.

Mie nu-mi place monologul
Ci mă aştept la dialog
Când stau şi când citesc Scriptura
Şi când cu ea pe braţ mă rog.

Am observat eu câte-odată
Cum parcă Biblia-mi citea
Dorinţele ce-au fost ascunse
Meşteşugit în firea mea.

Cuvântul sfânt când îmi vorbeşte
El sufletul de duh separă
Şi simt din inimă cum curge
Un râu de sacră primăvară.

Lumina soarelui cuprinde
Tot gândul meu cel răvăşit
Şi văd cum Duhul mă convinge
C-atâta Domnul m-a iubit.

Doar trupul parcă protestează
Ca Toma cu-al lui pipăit
Dar pân-la urmă el renunţă
Când Sfântul Duh l-a cucerit.

Aşa decurge rugăciunea
Şi-s fericit cu-al meu Isus.
El zi de zi mă însoţeşte
Din zori şi până în apus.

Ce minunată-i rugăciunea
Când Îl slăvesc cu-al Său popor
Şi toţi prin glasuri de cântare
Îl aşteptăm cu-atâta dor!

Isus ne-ascultă şi răspunde
Cu neuitatul „Vin curând!“
Îl vom privi toţi faţă-n faţă
În ceruri pe Păstorul blând.

Mobilul meu nu-mi cere plata
În banii lumii de acum,
Ci trebuie să fiu doar gata
Căci Domnul slavei e pe drum.

Oricui doreşte ca să crească
Mai mult pe plan spiritual
I-aş oferi cu bucurie
Mobilu-acesta ideal.

El nu-i din lumea cea profană
Ci este-un dar din Duhul Sfânt;
Schimba-vom ruga-n adorare
Când ne-om muta de pe pământ.