NAŞTEREA DIN NOU

Naşterea din nou, desigur, e-un crâmpei din lumea nouă
Prin lucrarea hărăzită ce ni-i dată veşnic nouă
Dacă folosind Cuvântul, Duhul slavei ne constrânge
Să lăsăm pe loc păcatul pentru care Domnul plânge.

El a plâns Ierusalimul cu ai săi locuitori
Şi doreşte ca noi astăzi să nu fim nepăsători.
Să-i deschidem cu căinţă inima ce bate-n piept
Dovedind că sus pe cruce Dumnezeu e sfânt şi drept.

Naşterea din nou e harul dat oricărui păcătos
Care vine şi se-nchină Domnului Isus Cristos
Ca şi vameşul din Templu ce pe loc s-a pocăit
Şi s-a-ntors apoi acasă socotit neprihănit.

Este chiar şi-o datorie: „Trebuie…!“, a zis Isus.
Adevărul n-are piaţă ca să poată fi redus
Unde se-nţeleg clienţii pentru-a mai lăsa la preţ,
Unul poate se grăbeşte, celălalt e mai isteţ.

Naşterea e ca moneda ce o schimbi la un hotar
Ca să intri-n noua Ţară prin credinţă şi prin har.
Se unesc mijlocitorii: Biblia şi Duhul Sfânt
Şi se naşte o fiinţă care nu-i de pe pământ.

Nu-i din carne, nici din sânge, nici din voia unui om,
Ci-i o ramură plăpândă din al Vieţii veşnic Pom.
Noul om, făptura nouă e născută din Isus
Şi-a primit cetăţenia chiar în Patria de sus.

Nu mănâncă pâinea firii ca şi primul om Adam,
Ci Cuvântul mântuirii care-i viu din neam în neam.
Respirând prin rugăciune cu Cristos în Dumnezeu,
Omul nou de Cer ascultă: şi la bine şi la greu.

Când cel vechi îmbătrâneşte, tot mai tânăr e cel nou
Care-n lume răspândeşte al iubirii sfânt ecou.
Naşterea de-a doua oară nu-i din lume ci-i din Cer.
Dumnezeu prin ea ni-i Tată şi ne dă nou caracter.






























P