LIPSA INIMII

O lipsă ce-o resimt mereu
Ca bulgărul când norii tună
Mi-ar trebui din Dumnezeu,
În piept, o inimă mai bună.

Planetei îi lipsesc şi-acum
Nu genii sau figuri alese,
Ci cântăreţi pe-al vieţii drum
Cărora-n inimi să le pese.

Să fiu ca cel neprihănit
Ce n-are-o inimă trufaşă,
Mereu senin şi mulţumit
Să curăţ răul chiar din faşă.

Tânjesc să am printre dureri
O inimă mereu mai bună
Să nu mai fiu cum am fost ieri
În goana lumii cea nebună.

Luptând ades cu pumnu-n vânt
Pentru-nălţimi imaginate
Ajung cu barca pe pământ
Cu visuri grele spulberate.

Aş vrea să fie-n pieptul meu
Această inimă mai bună,
Curată pentru Dumnezeu
Dar pentru lumea rea imună.

Nici lumea n-o va înşela
Cu poftele-i seducătoare
Când Domnul o va transforma
Într-o grădină cu izvoare.