MĂRUL DE CEARTĂ

Israel a fost întruna
Ca un fel de măr de ceartă.
Şi-a stârnit mereu furtuna
Ca şi Iona dintr-o barcă.

L-au invidiat duşmanii
Ţara să i-o cucerească,
Să-i ia aurul şi banii
Şi puterea-mpărătească.

Însă Dumnezeu din ceruri
L-a vegheat întotdeauna
Să-şi păstreze misiunea
Când din spini i-a fost cununa.

Naţiuni de mult apuse
Dispărură-n praful vremii.
Israel ca o minune
A rămas peste milenii.

El prin Moise primea Legea,
Revelaţia divină.
Iar prin Domnul nostru Isus
Evanghelia deplină.

Uneori neascultarea
L-a făcut să piardă totul:
Părtăşia cu Iehova,
Tabla Legii şi chivotul.

Dar Iehova Legământul
L-a păstrat pentru vecie
Chiar şi-atuncea când Israel
A trecut prin grea urgie.

Exilaţi în ţări străine
Prin războaie de tot felul
Dumnezeu cu rămăşiţa
Încă-Şi urmăreşte ţelul.

Naţiunile se ceartă
În pământul Ţării sfinte.
Însă Dumnezeu vorbeşte
Ultimele Lui cuvinte.

„Tu eşti Fiul Meu!”, răsună
peste Israel Cuvântul.
Cad duşmanii rânduri-rânduri
De se clatină pământul.

Biruinţa nu-i a cărnii
Cu rachete înarmată.
Ci-i a Duhului din ceruri
Printr-o viaţă înviată.

Cât mai eşti şi tu în viaţă
Vino azi la Salvatorul
Ca prin El având iertare
Să-ţi asiguri viitorul.

Pentru Israel popoare
Dumnezeu a dat odată.
Pentru noi L-a dat pe Fiul
Din pierzare să ne scoată.