O MELODIE


Din cânturile noastre,
cu-atâta bucurie,
înalţ, spre zări albastre,
din văi şi lunci sihastre,
o nouă melodie.

Îţi cânt, Isuse, ţara
de sus, din veşnicie.
Când mi-e mai grea povara,
Îţi pun, în rugă seara,
o dulce melodie.

Pe-a sufletului strune,
cu dor şi nostalgie,
mereu vreau să răsune,
prin grai şi fapte bune,
o sfântă melodie.

Din ţara vieţii mele,
pe deal sau pe câmpie,
mă uit mai sus de stele,
s-ascult de printre ele,
o largă melodie.

Putea-voi, Doamne, oare,
prin valuri şi urgie,
să duc la fiecare,
din sfânta Ta chemare
o scumpă melodie ?

Da, viaţa mea întreagă
Ţi-o dărui astăzi Ţie.
Spre ţinta cea mai dragă,
mereu, să mă atragă,
spre cer, o melodie.

Nu-s melodii în lume
ca cea din veşnicie.
O, cheamă-ne pe nume,
spre cer să ne îndrume
cărări de melodie!

Cântarea crucii sfinte,
care-ţi vorbeşte ţie,
chiar fără de cuvinte,
e-o dragoste fierbinte,
e-a Vieţii melodie!