ÎNTOARCE-TE ACASÃ !

Lasã roşcovele lumii, fiule pierdut !
Te întoarce azi acasã sub al pãcii scut.
Tatãl încã te aşteaptã. Cum mai zãboveşti ?
N-auzi tu chemarea dulce-a casei pãrinteşti ?

Nu ţi-e dor şi de grãdinã cu toţi pomii ei
unde-atât de blând adie vântu-n crengi de tei ?
Şi de Tatãl ce-n suspine L-ai lãsat atunci ?
Şi de raza care scaldã florile din lunci ?

Vai, cum te-a gonit pãcatul pe amare cãi !
Cum ţi-au risipit averea oamenii cei rãi !
Ai plecat cu haine bune dar ce zdrenţe ai !
Nu respinge azi îndemnul care-ţi spune : "Hai !"

"Hai la Tatãl tãu acasã ! El te-aşteaptã-n prag
dupã ani de pribegie ce-au trecut şirag !
Lasã turmele degrabã, turmele de porci.
Toate strigã şi te cheamã grabnic sã te-ntorci.

Tatãl Şi-a schimbat doar chipul, dragostea nicicum.
A albit de când Se roagã şi te-aşteaptã-n drum.
Multe slugi trãiesc mai bine azi în casa Lui
decât tine ce prin lume ai umblat hai-hui.

În petreceri şi-n distracţii cât vei cãuta
fericirea vieţii tale nu o vei afla.
Fericit în viaţa-ntreagã nu eşti nicãieri
ca în propria ta casã liber de poveri.

Vino grabnic, deci, acasã, fiule pierdut !
Lasã roşcovele lumii şi al tãu trecut.
Tatãl încã te iubeşte cu-al Sãu dor curat
stãruind în aşteptare de când ai plecat.

O, atâtea lacrimi grele Tatãlui i-ajung !
Drumul ce te duce-acasã nu-i atât de lung.
Vino astãzi în luminã, nu mai sta ascuns !
Vezi mizeria cea cruntã-n care ai ajuns.

Orice amânare-ţi este un vrãjmaş perfid
ce-ntr-o clipã te închide cu-al tristeţii zid
şi cu ceaţa desnãdejdii ca sã nu te-ntorci
ci sã fii şi mai departe pãzitor la porci.

Nu e locul tãu acolo, nu mai zãbovi !
Nu-ţi mai pierde tinereţea fie orice-ar fi.
Chiar de-o fi sã-ţi stea-mpotrivã cel stãpân hain
tu întoarce-te acasã din pãmânt strãin.

Chiar colegii tãi de slujbã de vor face-un plan
ca sã nu-ţi gãseşti cãrarea bunã spre liman
pãrãseşte-i dintr-odatã şi fãrã regret
şi te-ndreaptã cãtre casã, sigur, dar discret.
*
Tatãl tãu plin de iubire te-a primi ca fiu.
Vino, fiule, acasã cât nu-i prea târziu !
Vino cât eşti în putere, tânãr şi voinic,
şi cât timp, de grijã, pãrul nu-ţi va da în spic.

Vino-n casa pãrinteascã azi aşa cum eşti !
Tatãl care te aşteaptã stã în zãri cereşti.
Pentru tine-a dat o Jertfã. Crede-o pe deplin.
Şi deschide grabnic uşa harului divin.

"Iartã-mi, Tatã, tot pãcatul ! Am fost tare rãu.
Nu-Ţi sunt fiu de azi nainte ci doar robul Tãu".
Şi-ai s-auzi din zãri albastre murmur de cuvânt :
"Te primesc! Eşti fiu în casã şi-ţi dau nou veşmânt !

Chiar de-ai fost în lumea largã pentru mulţi un ciob
Eu nu M-am jertfit pe cruce spre-a te face rob !"
Şi-o eternã bucurie va porni spre zãri.
Îngeri vor cânta poemul marii Îndurãri.