SFATUL CREDINŢEI

Mergea Credinţa pe un drum.
Era bãtrânã ea de-acum.
Şi-un Cãlãtor mai jovial,
purtând un chip de carnaval,
când a-ntâlnit-o într-o zi,
i-a spus, pe semne a glumi :

"Dar cum, trãieşti ? Nu ai murit ?"
"Da, oameni rãi m-au izgonit.
Eu vin chiar de la Cel Preasfânt
şi nu am vârstã pe pãmânt.
Nu mor decât în omul rãu
ce-alege-al neascultãrii hãu.
De vrei sã fii biruitor
în viaţa ta din viitor
tu luptã-te pentru Isus
şi n-ai sã fii nicicând rãpus."

"Trecând prin şcoli am auzit
cã mulţi te-au plâns şi te-au jelit.
Dar alţii te-au şi condamnat
spunând cã-n viaţă tu le-ai dat
iluzii multe fel de fel
ce le-au fost piedici mari spre ţel."

"Se vor gãsi acuzatori
cum sunt şi spini azi printre flori.
Dar tu priveşte spre zenit
cu ochiul meu cel fericit
sã-L vezi pe Dumnezeu acum
pe-al vieţii trecãtoare drum.

Doar eu te-ajut ca sã-L gãseşti
şi ţi-L aduc din slãvi cereşti
prin glasul blândului Pãstor
ce azi te cautã cu dor."