LACRIMI DE CERCETARE

Plângea Isus pentru Cetate
Şi pentru Lazăr din mormânt
Cu lacrimi grele şi curate
De Om şi Dumnezeu prea sfânt.

Plângea cum plâns-au Ieremia
Sau Neemia pentru popor,
Cu suflet frânt ca Ezechia
Ce L-a slujit pe Creiator.

Deşi strigau cu toţi ”Osana!”.
Fii binecuvântat, Ieşu!
Se auzea acum dojana
Ce-ncet în inimă crescu :

”Cum să nu plâng, Ierusalime,
Vorbea îndurerat Isus
Când azi nu ştii că-i vai de tine
Şi pacea ta de mult s-a dus!

De-ai şti să-ţi foloseşti momentul
Acestei zile de neşters !…
Dar banii-ţi sunt azi firmamentul
Şi gloria din Univers.

Da, îţi vei pierde-al tău tezaur
Când mult prea cruzii tăi duşmani
Te vor deposeda de aur,
De Templu, de arginţi, de bani…

Vei plânge disperat în lume
Pe drumuri grele şi prea lungi.
Nu va fi nimeni să te-ndrume
Din suflet teama să-ţi alungi.

Vei sta-ntr-o lungă împietrire
Aproape două mii de ani
Când cercetat de-a Mea iubire
Vei înfrunta pe-ai tăi duşmani.”

Lăsaţi de-atunci în voia sorţii
Ca să-l aleagă pe cezar
Pe Mielul sfânt ei L-au dat morţii
Şi au respins cerescul dar.

Oricine Jertfa Lui adoră
Murind cu El pe crucea grea
Cu-a Învierii auroră
În veci de veci se va-mbrăca.

Va sta cu Domnul sus pe munte
Cu cei aleşi din patru zări
Eliberat de griji mărunte
Pe calea sfintei îndurări.

***