ÎNTÂLNIRE
L-am întâlnit pe o cărare.
Purta greu crucea spre Calvar.
Plângeau şi razele de soare,
plângea şi vântul cu amar.
Eu nu-L ştiam, nu mi-a fost rudă.
Dar a primit în locul meu
pedeapsa morţii cea mai crudă
ce mă păştea-n drum ca un leu.
Când m-am oprit privindu-I faţa
n-am mai putut rosti cuvânt
văzând cum I se scurge viaţa
în stropi de sânge pe pământ.
Voiam cu mâna mea-ntinată
să-L şterg de sânge şi sudori,
dar mă temeam de neagra gloată
şi parcă mă prindeau fiori.
Eu sub a crucii Lui povară
văzut-am cum S-a prăbuşit.
În val de plângere amară
toţi îngerii au izbucnit.
Şi când duşmanii-n mod feroce
L-au atârnat pe cruce sus,
am auzit atunci, o voce.
Era chiar vocea lui Isus.
Eram cuprins de-a Lui iubire
când m-a chemat şi I-am răspuns:
"Cu viaţa mea de răzvrătire
şi eu, Isuse, Te-am străpuns!"
L-am întâlnit într-o grădină
a treia zi glorificat.
Şi bucuria cea divină
El, Domnu-n suflet mi-a turnat.
A şters păcatul vieţii mele
să fiu în lumea de-azi oricui
o luminiţă-n valuri grele
cu crucea mea de dragul Lui.