DRUMEŢIE

O invitaţie plăcută
la drumeţie cu Isus
e-a rugăciunilor redută
de Duhul Sfânt când eşti condus.

Nu viaţa dulce, sedentară,
promisu-ne-a Isus mereu,
ci să umblăm cu El pe-afară
prin lumea fără Dumnezeu.

Să-L ducem astăzi lumii noastre
pe nepătatul Miel divin.
De-ar fi să cucerim chiar astre
pentru Cristos e tot puţin.

Căci mai întâi El Şi-a dat viaţa
să ne răscumpere din iad.
Veniţi acum să spargem gheaţa
chiar dacă frunzele mai cad.

O, iată toamna-i pe sfârşite
şi multe roade s-au cules.
Iar cerul semne noi trimite.
Noi nu avem nimic de-ales.

Sunt peşti destui sub gheaţa rece.
Nu pierdeţi nici un ceas măcar
căci viaţa noastră grabnic trece.
Să n-o trăim, deci, în zadar!

Când frigul iarăşi ne loveşte
Isus din cer e-aici cu noi.
O, nu uitaţi cât ne iubeşte
deşi-n grădină pomii-s goi!

Dar va veni o primăvară
cu cântec nou de ciocârlii
când au să zburde mieii iară
pe înverzitele câmpii,

când pomii iar vor da în floare
şi apele vor curge lin,
când cerul va fi plin de soare
şi codrul de cântare plin.

Curaj, voi, pelerini ce-n lume
Îl duceţi pe Emanuel!
Nu-i anotimp făcut anume
să n-aibă farmec pentru El.