PRIVIŢI HOLDELE!

Când ne-ai cerut, peste ogoare,
privirile să ne-aţintim,
Tu-ai vrut să simtă fiecare
nevoia ceasului sublim,

de-a sta în veghe, la spărtură,
pentru alţi tineri lucrători,
umpluţi de Duh şi de Scriptură,
ce vor vesti ai păcii zori.

Da, holdele de-atunci sunt coapte
iar lucrătorii sunt puţini.
Te cerem, Doamne, zi şi noapte
să ne scapi Tu de gropi şi spini!

Atâţia spini şi pălămidă
ne-apasă lucrul nostru greu,
cu a păcatului obidă
a celor fără Dumnezeu.

Vestirea vagă şi confuză,
a suferinţelor de ieri,
nu poate fi a noastră scuză
cu-această lipsă de puteri.

Slujirea-n firea pământească
e cel mai dureros sindrom,
ce-i pus de Legea Ta cerească,
aflată-n Deuteronom.

Ca şi Ilie din vechime
în peşteră ascunsu-ne-am.
Dar glasul Tău, din înălţime,
ne strigă iar ca un balsam.

Cuvântul Tău este colirul
ce orbilor vederi le-a dat.
Iubirea-Ţi din Calvar ni-i girul,
că vei veni ca Împărat.

Învaţă-ne prin orice faptă
să creştem lucrătorii buni,
pe care lumea îi aşteaptă
ca pe-ale harului minuni.

Fără efort nu-i calea dreaptă
şi nu-s nici oameni pe ogor,
chiar dacă mulţi şi azi i-aşteaptă
dar nu iubesc pe fraţii lor.

(Minunea dragostei trăită
e să-ţi striveşti eul tiran
făcând prin fapte fericită
chiar viaţa unui crud duşman.)

Iubirea trainică şi-adâncă,
venind la noi din Paradis,
eşti Tu, nebiruită Stâncă,
care-n pustiu ni Te-ai deschis.

Mai dă-ne iarăşi Apa Vie,
să stăm mai mult în rugăciuni,
că-s lucrători puţini în vie
şi vremea-i plină de furtuni.

Alege-Ţi Tu semănătorii,
ca şi pe cei de la-nceput.
Pe unde-au mers secerătorii,
adu culegători ca Rut.

Noi să le dăm învăţătură
udând cu lacrimi al lor strat.
Iar Tu, cum scrie în Scriptură,
să-i creşti prin harul Tău bogat.

Cu îngerii puşi peste turmă
vorbeşte astăzi, ca din rug,
să nu privim nicicum în urmă,
când am pus mâna pe-al Tău plug.

Ridică, Doamne, lucrătorii
care-au căzut pe-al Tău ogor!
Şi Te rugăm să-mprăştii norii
ca să lucrăm cu drag şi spor.