Prin Tine sunt de sunt ceva !
Si pentru Tine doar as vrea
Sa-mi fie lacrima si cantul,
Sa-mi innoiesc mereu vesmantul,

Sa port Pecetea ce-mi da viata,
S-ascult a Sa dulce povata,
Sa urc mereu, mereu mai sus
Caci tinta Tu-mi esti, drag Isus.

Si tot ce-astern a mele ganduri
Avand doar dragoste-ntre randuri,
Aduc azi Tie ca omagii
Ca Tu-mi esti far in naufragii.

Esti Turnul unde cu credinta
Adapostesc a mea fiinta.
Prin Tine ranile-mi se-nchid
Si nu mai sunt pamant arid.

Gasesc la Tine mangaierea,
Izvorul ce imi da puterea,
Si chiar de-i greu sau mi-e usor
Tu esti al vietii mele dor.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Acelasi dor nestins de vesnicie,
De-al dragostei balsam ce-i pururi viu,
E tot ce Doamne, vreau ca sa mai fiu !
Iubire luminata de-a cerului Faclie !