CREDINŢA ŞI IUBIREA


De eşti frate cu credinţa,
când e soare, când sunt stele.
Nu vei şti ce-i biruinţa -
steagul cel de zile grele.

Dragostea poartă cunună,
umblă, crede, se jertfeşte,
trece chiar şi prin furtună,
dar tot timpul ea iubeşte.

Nu-i credinţă fără fapte,
cât ai căuta prin viaţă,
de-ai umbla şi zi şi noapte
şi prin viscol şi prin ceaţă.

Dragostea e soră dreaptă
cu credinţa jertfitoare.
Glasul ei mereu te-ndreaptă,
către-a cerului splendoare.

Iar când vine suferinţa
şi speranţa ta păleşte,
nu dispreţui credinţa,
care luptă şi iubeşte.

Suferind vei fi iubirii
martor viu către lumină
semănând în largul firii
pacea nobilă, divină.