ÎN CEASUL GREU


Spre cine-nalţi tu rugăciunea,
când treci plângând prin ceasul greu ?
Ai auzit promisiunea
făcută chiar de Dumnezeu ?

"Cel ce se roagă cu credinţă
putea-va răsturna chiar munţi!"
Ai năzuit cu-a ta fiinţă
necazul astfel să-l înfrunţi ?

Nu-i nimeni cu a sa povaţă,
când eşti cu sufletul răpus,
să-ţi dea un sens înalt în viaţă
şi să te-ajute ca Isus.

Necazul tău a fost povara
ce-a suferit-o Mielul Sfânt,
când El răbda, senin, ocara
păcatului care L-a frânt.

Dar Domnul a trecut prin moarte
şi-a biruit chiar Iadu-ntreg.
Deci, nu mai sta de El departe
şi spune-I: - "Doamne, Te aleg!

Te-aleg Isus pe totdeauna
şi Te urmez ca ucenic!
Dar potoleşte Tu furtuna
şi-ajută-mă să mă ridic!"

Şi vei vedea cum simpla-ţi rugă,
nălţată către blândul Miel,
va pune demonii pe fugă
şi-ţi va descoperi un ţel.

Îţi va trezi gustul cântării
şi-al părtăşiilor frăţeşti,
şi-un sfânt fior al cercetării,
din Duhul slăvilor cereşti.

Necazul poate-acum să vină.
Tu nu mai eşti singur în val,
ci ai o torţă de lumină
ce te conduce către mal.

Şi grija nu te mai cuprinde,
nici teama de necunoscut
căci Duhul mâna îţi întinde
din ziua-n care te-a umplut,

din ziua-n care rugăciunea
deodată parcă s-a aprins
şi ai aflat promisiunea
Părintelui din necuprins.

Şi zi de zi, prin har, vei creşte,
purtând al rugilor prinos,
spre Domnul care te-nsoţeşte
pe orice drum victorios.

*
Din suferinţi, din lumea largă,
zdrobit în suflet şi plângând,
la Domnul Sfânt oricine-aleargă
va fi primit cu drag oricând.

Deci, nu mai sta acum pe gânduri,
prietene greu încercat!
Te cheamă ca-n atâtea rânduri,
Isus, cel viu cu-adevărat!