ISUS POTOLEŞTE FURTUNA


Isus potoleşte pe mare furtuna.
El umblă pe nouri, pe mări şi uscat.
Ascultă cum Domnul te cheamă întruna
să-ţi dea izbăvire de valul turbat.

El vine şi astăzi în barca ta mică
de-L chemi, cu credinţă şi dragoste-n ea.
Alungă din piept îndoială şi frică.
Isus potoleşte furtuna cea grea.

O, nu-i nici-o forţă pe El să-L răpună:
nici vântul, nici valul, nici leul mugind!
El stă ca o stâncă în orice furtună,
când umbrele nopţii pe mare se-ntind.

Priveşte la Domnul şi cheamă-L în barcă
şi roagă-L, prin valuri, la cârmă să stea.
Şi-atunci, cu uimire, vedea-vei cum parcă
tu treci peste valuri, prin graţia Sa.

Cu barca pe mare, adesea-n furtună,
tu lupţi fără Domnul, cu-a tale puteri.
Nori negri pe ceruri mereu se adună
şi vânturi rebele mai tari decât ieri.

Da, Domnu-i cu tine, în barca ta mică.
Deci nu te mai teme, El nu te-a lăsat!
Priveşte-L ce falnic şi blând Se ridică
să mustre furtuna şi valul turbat.

Cu vocea-I duioasă spre tine se-ndreaptă
şi vrea să te-ntrebe: - "De ce eşti fricos ?
De ce nu vezi oare că mâna Mea dreaptă
e-ntinsă spre mare, puţin credincios ?!

*
O, frate-ncercat, cu barca-n vâltoare,
Isus e cu tine la cârmă veghind!
Şi El Se ridică, îţi dă-mbărbătare,
opreşte furtuna şi valul mugind.

Isus potoleşte şi astăzi furtuna.
El ceartă şi vântul şi valul turbat.
Şi tot El dă pace în suflet întruna
şi linişte-n casa în care-i chemat.