DE CE SĂ PLÂNGI ?


De ce să plângi o faptă bună
când tu prin ea n-ai sărăcit ?
Va trece vremea de furtună
şi-ţi va fi totul răsplătit.

De ce să plângi cu capu-n pernă
când încercarea te-a-ncolţit
şi vezi că Dragostea eternă
ţi-a dat napoi tot ce-ai dorit ?

De ce să plângi că zboară anii
şi tinereţea ta cu ei
când fericitele Betanii
au doar în suflet bun temei ?

De ce să plângi o zi frumoasă
cu psalmi de păsări şi de flori
când după noaptea furtunoasă
o alta va veni în zori ?

De ce să plângi vara ce trece
sub ochii tăi, în plină zi,
când după iarna cea mai rece
tot primăvara va veni ?

Dar dacă astăzi plângi, creştine,
(nu pentru-a tale suferinţi),
uneşte-ţi plânsul cu oricine
şi-ai să culegi mari biruinţi.

Isus nu plâns-a în grădină
durerile vieţii Lui
ci pentru-a lumii noastre vină
să dea salvare orişicui.

Şi dacă totuşi pentru tine
ai vrea să plângi într-un ungher
să-ţi plângi păcatul tău e bine
că nu eşti gata pentru cer.

Iar dacă viaţa ta e sfântă
şi n-ai pe ceruri nici-un nor
te bucură în Duh şi cântă
vărsând şi-o lacrimă de dor.