MAI MULTĂ CREDINŢĂ


Când viaţa de lacrimi mi-i zilnic mai plină
şi crucea m-apasă în strigăt de vai,
întreaga fiinţă din mine suspină:
mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!

Pătrundă în mine mai tare Cuvântul,
cel care mi-aduce lumina din Rai.
Când simt sub picioare că-mi fuge pământul,
mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!

De-ar fi ca şi Petru să umblu pe ape,
deprinde-mi urechea cu dulcele-Ţi grai,
cel care Te-aduce atât de aproape:
mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!

Când negru mi-e cerul de norii furtunii
şi eu nu-s atuncea mai greu ca un pai
Te-aşteaptă în mine speranţa minunii:
mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!

Când spini ascuţiţi îmi vor sta iar pe frunte,
din spinii ce cresc pe-al batjocurii plai
şi corbii în zbor vor veni să mă-nfrunte,
mai multă credinţă, Isuse, să-mi dai!

Când drumul spre Casă, prin valea durerii,
încet va ajunge-ntr-o zi spre apus
trimite-mi o rază de Ziua-Nvierii
spre cer să mă-nalţe, iubite Isus.