TE AŞTEPTĂM
Te aşteptăm cu dor de-atâta vreme,
să vii mai grabnic, Mire drag, la noi!
Să-Ţi auzim a dragostei poeme,
în clipa bucuriilor supreme,
când Te-om vedea în slava vieţii noi.
Ne-apasă uneori din greu povara
şi multele necazuri şi nevoi.
Dar aşteptăm să vină primăvara,
când vom uita durerea şi ocara.
Te aşteptăm, Isuse, vin-la noi!
Noi suntem, Doamne, cele cinci fecioare
ce-şi pregătesc uleiul şi în vas
şi-aşteaptă-n noaptea neagră o chemare,
să vină marea nunţii sărbătoare,
al fericirilor etern popas!
Te aşteptăm, Isus, plini de credinţă
că într-o zi Te vom vedea pe nor.
Şi flutura-vom steag de biruinţă
prea fericiţi de-augusta Ta fiinţă,
lăsând în lume tot ce-i trecător!
E lungă noaptea aşteptării noastre
şi plângem într-o lume de păcat.
Dar vom vedea-n curând din zări albastre
pe Domnul sfânt prin galaxii sihastre
chemându-ne spre cerul înstelat.