FECIOARA


Nu-mi spuneţi că Domnul întârzie mult,
când eu Îl aud cum revine
în gloria Sa, peste-al lumii tumult,
la cer să mă-nalţe cu Sine,
să-Şi ducă poporul cel răscumpărat,
prin Jertfa iubirii supreme,
ce pân-la sfârşit pentru El a răbdat
batjocuri şi chinuri prin vreme!

- De unde ştii oare că El e pe drum,
fecioară, ce-aştepţi pe-al tău Mire ?
- Aceasta chiar inima-mi spune acum
şi sufletul plin de iubire.
Căci, El pentru mine cândva a murit
pe crucea de lemn blestemată,
să-mi dea o speranţă şi-un gând fericit
şi dorul de-o viaţă curată.

- Când toate rămân tot aşa cum au fost,
de mult, la-nceputul zidirii,
credinţa ta sfântă nu-şi are vreun rost,
pe plaiuri întinse-ale firii.
Te du, deci, fecioară şi tu să petreci
cu altul ce-şi ţine cuvântul,
căci Mirele tău a plecat pentru veci,
uitându-Şi de tot jurământul!

- Nu-mi spuneţi că Mirele meu este mort,
când El din mormânt înviat-a!
Iar, din acea zi, eu în inimă-L port
şi strig ne-ncetat: "Maranata!"
De-ar fi înainte oricât să-L aştept,
în veghe mereu voi rămâne.
Şi-odată, cu lacrimi căzându-I la piept,
în şoaptă-I voi spune: - "Stăpâne,

atâtea furtuni m-au bătut şi-am tot plâns
de dorul iubirii curate.
Şi eu doar o mână de spice Ţi-am strâns
pe mirişti de grâne bogate.
O, iartă-mi, Isuse, puţinul adus
de roade-adunate cu trudă,
din lumea în care, doar Tu, m-ai condus,
când lupta era tot mai crudă!

Nu-s vrednic, ştiu bine, de-acest Jubileu.
Trăit-am o viaţă stricată.
Dar ca şi tâlharul venit-am şi eu
cu haina în sânge spălată.
De-aceea smerit Te ador şi mă-nchin,
ca blândele raze de soare,
unit pentru veci cu parfumul de crin
şi-a Ta nesfârşită-ndurare.

Ca fiul salvat acum Te implor
primeşte-mi smerita căinţă
cu râul de lacrimi, cu-al Duhului dor,
cu tot ce Ţi-am strâns prin credinţă.
Din lume m-ai scos ca pe Moise din râu.
Iar eu Te-am ales doar pe Tine.
Şi-i pun gurii mele al harului frâu
când pietre se-aruncă în mine.

Dar dacă păcatul mă prinde în laţ
şi eu pentru mine devin o povară
Isuse din ceruri, mă prinde de braţ
şi scapă-mă Tu de ocară.
Al Tău sunt Isuse, nu-al lumii deşarte.
Trimite-mi deci norul Răpirii
să zbor către cer cum scrie în Carte
spre plaiul etern al iubirii.