VESTEA CRĂCIUNULUI


Ne stau păstorii ca exemplu
De veghe peste turma lor.
Văzduhu-ntreg părea un templu
care-L vestea pe Creator.

Ei aşteptau de multă vreme
O rază pe-un crâmpei de vis.
Şi îngerii cântau poeme
Precum de mult profeţii-au scris.

Nu mai contau nici vremea rece,
Nici lacrimile din exil.
În lumea noastră care trece
Eternul S-a născut Copil.

Maria strânge cu suspine
Comori de haruri ce nu pier
Căci Fiul ce pe braţ îl ţine
Era chiar DUMNEZEU din cer.

În iesle se făcu lumină
Şi bezna-ntregii lumi s-a dus,
Când peste-al nostru plai de tină,
Prin Duhul, s-a născut Isus.

Un glas de taină azi te cheamă
Pe Fiul slavei să-L primeşti
Păşind spre iesle fără teamă
Cu dorul tău – aşa cum eşti.

Păstorii cântă pe câmpie
Despre Mesia cel născut.
Primiţi şi voi cu bucurie
Pe Cel ce n-are început.

Primiţi mesajul mântuirii
Al dragostei fără apus
Care străbate-ntinsul firii
Să-L nască-n inimi pe Isus!

Prin El speranţa nu ne-nşeală.
Credinţa-i piatră de granit
În marea suferinţei şcoală
Ce te va face fericit.

Mai este-un ceas şi Domnul vine
Din cerul slavei pentru-ai Săi.
Întreabă-te tu pentru cine
Alergi pe dealuri şi prin văi?

Tu pentru El, către Lumină,
Ca şi păstorii cei de ieri,
Alergi cu pacea Lui deplină
Spre cei ce-s fără mângâieri?

Spre cei ce n-au părinţi în viaţă,
Nici fericiri cu-adevărat,
Spre cei ce lumea îi răsfaţă
Şi-i tot atrage în păcat?

Şi să le spui că Salvatorul
Născut în iesle, plin de har,
Le poate fi de azi Izvorul
De viaţă veşnică în dar ?!…

E ceasul tău de devotare
Şi clipa ta de rugăciuni
Să te uneşti în sărbătoare
Cu magii şi păstorii buni!