FÂNTÂNA BETLEEMULUI

Însetat regele David
Când sub soare ţapii gem
Celor tari le cere apă
Din fântâna Betleem.

Dintre-aceştia trei de marcă,
Ei la Betleem s-au dus.
Dar ca apa să o scoată
În primejdii s-au expus.

David le-a văzut curajul
Vrednic de felicitat.
Dar din apa ce-au adus-o
El nimic n-a consumat.

A vărsat-o înaintea
Domnului ca Martor sfânt.
Căci cei trei cu preţul vieţii
Au scos apa din pământ.

S-a considerat nevrednic
Împăratul pământesc
Să primească apa care
E a Domnului ceresc.
*
Ca să scoţi o apă bună
Din fântâna mântuirii
Vei stârni întotdeauna
Paza şi mânia firii.

Păzitorii de tip fiară
Cu satanice priviri
Îi vor decima pe unii
Transformându-i în martiri.

După suflete trudite
Dumnezeu e însetat.
Dar acestea trăiesc astăzi
Toate-ntr-un teren minat.

Un vrăjmaş rău le păzeşte
Cu un spirit filistean.
Cei ce merg cu preţul vieţii
Birui-vor pe Satan.

Dacă nu ne iubim viaţa
Ci doar pe Isus Cristos
Ne vom duce după oameni
Orişicât ar fi de jos.

Pentru preţul dat pe Crucea
Ce-a surpat al morţii zid
Să primim şi noi mandatul
Ca vitejii lui David.

Nu e mult şi iată-L vine
Cel de oameni însetat
Ce-a dispreţuit ruşinea
Şi păcatul le-a purtat.

Vor fi răsplătiţi aceia
Care ape vii au scos
Din fântâna mântuirii
Pentru Domnul sfânt Cristos.