DEMOCRAŢIA DEZBINĂRII

Când firea noastră ne conduce
Biserica de pe pământ
Democraţia ne dezbină
Şi-L face praf pe Duhul Sfânt.

Când fiecare vrea s-arate
C-alesul său e cel mai bun
Părerile nu fac dreptate:
Când toţi vorbesc nimic nu spun.

Vorbesc, dar nu ascultă nimeni.
Judecător e sfântul vot.
Iar rezultatul nu-i acelaşi
Întotdeauna peste tot.

Cum poate să aprobe Duhul
Metode care par lumeşti
Ce-s pline de manipulare
Şi-apoi produc schisme frăţeşti?

Iar când te-ntrebi: „Cum va rămâne?
Cine-i mai mare peste fraţi?”
Biruitorii-s cei mai mândri.
Iar cei învinşi sunt ruşinaţi.

Cristos ne-a spus că doar slujirea
Îi face mari pe slujitori.
Căci nicidecum modelul nostru
Nu este printre muritori.

Avem model pe Domnul slavei
Ca Rob smerit, nu ca erou.
Şi cine-asemeni Lui slujeşte
Mai poate fi ales din nou.

Scriptura noastră nu insistă
Pe-alegerea de-arhiereu.
Ci roadele în ea le-aduce
Doar dragostea lui Dumnezeu.

Când un apostol se defaimă
Sau cade grav într-un păcat
Un altul va păşi în faţă
Prin harul care i s-a dat.

Democraţia nu sfinţeşte,
Ci-i luptă pentru-al firii ţel.
Iar Duhul Sfânt se întristează
Când nu-i făcută pentru El.

Şi Luca doctorul ne scrie
Căci Duhului I s-a părut
(Şi-apoi apostolilor vieţii)
S-aleagă omul cunoscut.

El nu-i născut pentru robie
Cum a fost fiul lui Agar.
Ci-i un om liber pentru Domnul,
Duhovnicesc şi plin de har.

Astfel de slujitori, ştim bine,
Sunt printre noi atât de rari.
Nicicând ei nu vor da din coate
Ca să ajungă tot mai mari.