INFLUENŢA IZABELEI

Un personaj malefic n-a fost ca Izabela
Ca din Ahab să-i facă lui Iahve un duşman.
Ea promova-n Israel şi garanta tutela
Religiilor false din vechiul Canaan.

Să-ţi părăseşti credinţa ta în Divinitate
Pentru un idol care e orb şi surd şi mut,
Eu văd idolatria mai mare decât toate
Păcatele ce-n fire adesea le-am făcut.

Soţia Izabela era de prin Sidon
Şi construia altare tot timpul lui Baal.
Nesocotea pe Domnul şi veşnicul Său tron
Ce-l scoase pe Israel din mare şi din val.

Când vru să-l jefuiască cu totul pe Nabot
Punând în aplicare nelegiuitu-i plan
Ea a stârnit mânia lui Iahve Savaot
Deşi i-a stat în cale Ilie ca titan.

Proorocul sus pe munte poporul şi-a convins
Că Iahve-i Dumnezeu, Acel ce i-a condus.
Mânia-n Izabela deodată s-a aprins
Când idolii şi-adepţii Ilie i-a distrus.
*
Apocalipsa scrie de-o falsă închinare
Ce-n spirit e-adulteră cu forme noi în plus.
Aceeaşi Izabelă trădând emancipare
E condamnată drastic de Mielul sfânt, Isus.

Subtilă influenţă ea şi-a exercitat
Când lumea se dezvoltă ca un microb grăbit.
Iar Duhul se retrage rănit şi întristat
De când multe Biserici cu statul s-au unit.

Împotrivirea-i mare, e-adânc sădită-n noi.
Deşi-am primit credinţa suntem prizonieri
Acelor forme goale ce-i ţin săraci şi goi
Pe credincioşii care lipsiţi sunt de puteri.

Un trădător se pare pe calea către cer
E firea noastră veche, statornic aliat
Modernei Izabele cea plină de mister
Pe când mai marii lumii un ajutor i-au dat.

Ioan în Patmos vede, prin ochii lui Cristos,
Un Babilon politic cu-ai lumii înţelepţi.
Dar lui i se arată şi cel religios,
Acea prostituată cu foarte mulţi adepţi.

Să ne rugăm să vină mai grabnic Judecata
Când Mielul Se va-ntoarce cu glorie pe nori.
Strigaţi acum prin Duhul cu toţii „Maranata!”
Să-nceapă-n ceruri Nunta cea plină de splendori!