LEACUL GALAADULUI

În vremea de criză profundă se simte o lipsă de pace.
Nu-i om să-L asculte pe Domnul în viaţă prin ceea ce face.
Când secerişul se termină şi trece-atât de iute vara
Departe este mântuirea şi zilnic ne purtăm povara.

„Zdrobit sunt acum de durere, vorbeşte-un profet pentru sine,
Poporu-n robie va merge lovit de popoare străine.
Nu este-un leac de vindecare la cât de mare-i Galaadul?
Avem nevoie de un doctor ca să depopuleze iadul.”

Profetul retoric se-ntreabă de ce zăboveşte salvarea
Când Domnul Îşi cheamă supuşii smeriţi să-I urmeze cărarea.
Niciunul nu vea să asculte de Legea cea bună şi dreaptă
Când cei mari sunt daţi de ruşine de mita pe care-o aşteaptă.

Văzând Ieremia păcatul îi plânge zadarnic pe unii
Ce nu mai iubesc adevărul şi vor meandrele minciunii.
Câştigul mârşav li-e dorinţa, cu toţii fură şi înşală
Iar dacă vin la închinare li-e inima o casă goală.

Ei simulează că sunt doctori strigând unii altora:„Pace!”
Dar legământul lor cu Iahve e-atât de slab că se desface.
Oh, vine ziua răsturnării, a planurilor care-s rele
Când fiecare o să simtă pedepsele în vremuri grele.

Se va distruge via-n floare. Lipsiţi de rod vor fi smochinii
Iar pentru ce creşte-n ogoare vor tăbărî flămânzi străinii.
Cei mari îşi vor primi pedeapsa şi vor fi prinşi în viclenie
Că L-au nesocotit pe Domnul şi glasul Său din veşnicie.

Chiar cocostârcul îşi cunoaşte pe ceruri vremea când să plece
Dar Iuda nu mai ia aminte şi a rămas la toate rece.
Cocorul, barza, rândunica păzesc atenţi vremea venirii.
Poporul însă calcă Legea cu vechiul risc al nimicirii.

Ei singuri moartea vor dori-o decât să meargă-n ţări străine
Lăsând şi ţară şi familii cu lacrimi grele şi ruşine.
Deşi-i cunosc deznodământul nu lasă calea rătăcirii
Şi-L mânie mereu pe Domnul ce-i Autorul mântuirii.
*
Cât timp e har de pocăinţă şi nu ne-ntoarcem din păcate
Zadarnic alergăm la oameni cu multe leacuri inventate.
Oricât sunt ei plini de ştiinţă cu reputaţii mondiale
De-L părăsim pe Domnul slavei ne-aşteaptă-n drum suspin şi jale.

Se va convinge lumea toată că Dumnezeu e sfânt şi mare
Când Îi va înfrunta mânia că n-a cerut a Lui iertare.
Iertarea ei a fost plătită de Mielul ce-a murit pe cruce.
Dar oamenii preferă bezna şi nu lumina la răscruce.

Le place viaţa de păcate cea cu distracţii de tot felul.
Ce legătură au ei oare cu ce-a făcut pe cruce Mielul?!
Dar vremea-aceea vine sigur când vor afla tot adevărul.
De groaza care-i va cuprinde vâlvoi li se va face părul.

A fost un har de mântuire şi uşa lui a fost deschisă.
Dar lumea i-a dispreţuit oferta şi-a râs de Patria promisă.
A căutat mereu doar scuze bazându-se pe-a sa ştiinţă.
La Judecata cea finală iertarea nu e cu putinţă.

Isus Cristos e avocatul de-L angajezi de-aici din viaţă
Şi nu în clipa când în ceruri cu Dumnezeu vei sta în faţă.
Acum prin sânge e posibil păcatul tău să ţi se spele
De crezi şi Îl urmezi pe Domnul departe de-ale lumii rele.