PILAT DIN PONT

Evanghelia iubirii are-n centru pe Cristos
Ca şi Soarele cel veşnic, plin de slavă, luminos.
Dar şi alte personaje toate-n faţă ne apar
Cu prestanţă, cu alură, cu sau ...fără niciun har.

În reprezentantul Romei cel numit Pilat din Pont
Noi vedem întreaga lume cu-al puterii orizont.
El era judecătorul Celui care-a refuzat
Să condamne omenirea pentru vechiul ei păcat.

Pentru că urma să urce sus pe dealul Golgota
El urma ca să plătească toată vina noastră grea.
Mielul sfânt şi fără pată împlinea cerescul plan
Ca prin marea-I suferinţă să fie zdobit Satan.

Dar Pilat voia să afle adevărul lui roman
De aceea pe Mesia L-a privit ca pe-un duşman.
Orice împărat din lume are o împărăţie.
Dar Isus plin de ocară ce-Mpărat putea să fie?!...

„Da, Eu am Împărăţie însă nu-i de pe pământ.
De aceea ucenicii n-au luptat cu pumnu-n vânt.”
Şi-a zâmbit atunci romanul cam puţin maliţios
Când văzu că Împăratul e din slavă, nu-i de jos.

„Am putere să-Ţi dau drumul!”, răspicat Pilat I-a spus.
„N-ai avea nicio putere fără Tatăl Meu de Sus.
Cine-n mâna Ta M-aruncă va avea un greu păcat.
Oile tot timpu-ascultă de Păstoru-adevărat!”

Pe un ton mai filozofic, propriu unui vechi roman,
L-a-ntrebat Pilat la urmă vrând s-ajungă la liman:
„Oare ce este-Adevărul?”. Dar Isus nu i-a răspuns
Câtă vreme nicio vorbă pe Pilat nu l-a pătruns.

Adevărul ca Persoană era chiar în faţa lui
Însă carnea-ntotdeauna spune c-Adevărul nu-i.
Prin a lui inteligenţă procuroru-a priceput
Că Isus nu are vină, niciun rău nu a făcut.

Dar n-a aplicat dreptatea cum cerea dreptul roman
Şi astfel Îl pedepeşte c-o mânie de tiran.
El credea că o mulţime văzând sângele curgând
Se va potoli deodată ca şi animalul blând.

Domnul nu le-a cerut milă, rău s-a înşelat Pilat.
Oamenii aveau nevoie de-al Său har imaculat.
S-a spălat atunci zadarnic într-o apă din lighean.
Vrând să pară fără vină ca un magistrat roman.

A primit şi-un sfat în sală chiar de la soţia sa
Însă nimeni n-o să poată pe Isus a-L evita.
Orice om din orice ţară, mai curând sau mai târziu,
Se va întâlni odată cu Dumnezeiescul Fiu.

Tatăl din înalta slavă le-a zis celor adunaţi,
Ucenicilor pe munte: „Voi de El să ascultaţi!”
Noul Testament ne spune ca un fapt adevărat
Că Irod din Galileea cu Pilat s-a împăcat.

Însă fapta cea mai gravă dintr-un act ce-i foarte greu
E când omul n-are pace, prin Isus, cu Dumnezeu.
Mai târziu Senatul Romei pentru-abuz l-ar fi dat jos.
Dar mă-ntreb cum va fi oare când va da ochi cu Cristos?

El a căutat să scape, la Irod făcu apel
Însă fuga nu-i răspunsul cand Îl întâlneşti pe Miel.
A primit din cer putere dar greşit o folosea
Când pe Omul fără vină el la moarte-L trimitea.

Criza lui Pilat rămâne criza oricui dintre noi
Ce primim puteri în viaţă dar suntem ca pomii goi.
Niciun rod, nicio lumină, niciun bine-nfăptuit
Mielului ce sus pe cruce pentru noi S-a răstignit.

Nu imaginea contează ce-o avem în lume-acum
Ci cu cine către ceruri ne-nsoţim pe-al vieţii drum.
Este pentru noi Cristosul Mielul răscumpărător?
Sau o victimă oricare cum era pentru popor?

Pilat reuneşte-n sine toată starea de păcat
În care zăcea poporul de Mamona înşelat.
Totodată ea, Puterea, s-a umplut de-un groaznic blam
Când a răstignit pe cruce Cel mai bun Fiu din Avraam.

Va veni Ziua finală când Fiul cel mult hulit
Le va cere socoteală celor ce L-au răstignit.
Ce vor spune-atunci Irozii cei asemeni lui Pilat
Care L-au tratat cu ură şi mereu L-au condamnat?

Cât mai ai timp de-analiză te gândeşte serios
Ce vrei tu să faci în viaţă cu Domnul Isus Cristos?
Îl primeşti ca şi Maria sau cum L-a primit Zacheu?
Vei fi fericit în slavă cu Fiul lui Dumnezeu?

Dacă îns-o faci pe sfântul şi te crezi nevinovat
În zadar te speli cu apă precum a făcut Pilat.
Conştiinţa ta pătată veşnic va rămane-aşa,
Necredinţa e păcatul care nu se va ierta.