PIERDEREA ÎMPĂRĂŢIEI

După ce-mpăratul Saul
S-a grăbit făcând doar rău,
Ca şi în timpul lui Noe
Domnu-a zis: „Îmi pare rău!

El nu Îmi ascultă glasul,
Nu păzeşte ce i-am zis.
Am să-i iau împărăţia.
Asta-i tot ce am decis!”

Saul chipeş, cu-nălţime,
Era ca un om de stat.
Şi-n campanii militare
Deseori s-a remarcat.

La-nceput smerit în toate,
Printre vase s-a ascuns.
Însă Samuel profetul
L-a chemat şi-apoi l-a uns.

Ungerea doi ani de zile
Pentru Saul a durat.
Când s-a încrezut în sine
Tragic a falimentat.

Asumându-şi rol de preot
Trată Legea cu dispreţ
Arătând că pentru dânsul
Samuel nu are preţ.

Ca-mpărat păstra poporul
Lângă el tot mai atent.
Dar L-a-ndepărtat pe Domnul
Prin abuzul indecent.

O altă mare greşeală
În lupta cu Amalec
I-a adus regelui Saul
Un răsunător eşec.

Şi-a imaginat în sine,
Când din luptă se-ntorcea,
Că în marea-i biruinţă
Domnul îl va decora.

Dar n-a fost aşa să fie,
Domnul aspru l-a mustrat.
Samuel i-a spus în faţă:
„Dumnezeu te-a lepădat!”

El pierdea împărăţia,
Dreptul său de uns divin.
Duhul Sfânt din el plecase
Şi-a venit un duh străin.

Ultima greşală mare
Care viaţa l-a costat
A fost când o vrăjitoare
Într-o noapte-a consultat.

Dumnezeu nu-i mai răspunde,
Uşa i-a închis în nas.
Disperat Saul atuncea
Face către moarte-un pas.

Cum îi fuse începutul?
Oarecum promiţător:
Militar de carieră
Şi dorit de-al său popor.

Dacă lumea te doreşte
Dar nu-L ai pe Dumnezeu
Ca să reuşeşti în viaţă
Îţi va fi chiar foarte greu.

Saul n-a zidit altare.
Nu-l vedem că s-a rugat.
Plânsul său târziu când vine
Nu-i un semn că s-a schimbat.

Calităţi? Avea desigur:
Era bine-articulat
Şi cu-autostăpânire
Când unii l-au criticat.

Avea o voinţă mare
Şi curaj pentru război.
Dar neascultarea oarbă
L-a lăsat cu pumnii goi.

Ura l-a distrus cu totul.
O epavă a ajuns
Saul din ce-a fost odată
Când de Domnul a fost uns.

Superstiţia lui Saul
Era ultimul scandal
Înaintea morţii sale
Ca penultim tribunal.

Saul cu întreaga-i viaţă
Scrisă de cei învăţaţi
E un precedent sinistru
Nedorit de împăraţi.