Ucenicia
De Octavian Sarb
Mi-e cugetul prea incarcat
Si n-am putere sa te sun,
De-atatea ori am incercat,
Macar, o vorba sa iti spun.
Sa te intreb de sanatate,
Caci stiu de suferuinta ta,
Sa iti dau dragoste de frate,
Si, un indemn din partea Sa…
De ce imi e atat de greu
Sa fac o mica bucurie?
De ce ma poticnesc mereu?
De ce n-arat credinciosie?
Atat de nestatornic sunt,
Purtat de ale vietii valuri!
Ducand o viata de infrant,
In loc, sa port cununi de lauri.
In loc sa cant: -Sunt mantuit!
In loc sa dau, in jur, speranta,
Traiesc pribeag si coplesit
Si n-am avant, nici cutezanta.
Desi sunt plin de cunostinta,
Desi cunosc teologie,
Desi-n adanc traiesc cainta,
Mai este-n mine si mandrie.
Si tot ce este-n mine lupta
Si, nu vrea sa se predea,
As vrea sa fiu cu coapsa rupta,
Dar, inima-mi sa fie-a Sa!
Oradea 06 Aprilie 2011.
Esti mantuit? Ai scapat de ganduri, pofte, grijuri? Viata ta este in mana lui Dumnezeu? Esti deplin incredintat de acest lucru? Daca, da, atunci singura ta preocupare este semenul tau. Vrei ca el sa ajunga ca tine insuti! Daca, nu, vei recunoaste zbaterile mele si vei intelege ca sunt ale tale. Suntem in faza de ucenicie, cand El, Isus, lucreaza mantuirea in viata noastra!