Sclipiri de nea

Cum se duc spre orizont,
Acele clipe indragite,
Prin condeieri de nedescris,
In pagini albe aurite.

Pe ele-s puse in pastrare,
Din cele mai frumoase ganduri,
Ce fac al meu bagaj de vorbe
Cand ma-ntalneam cu Cel Preasfantul.

Calatorind inspre lumina
Din geana care ma-ntrecea,
Am dat sa fie luna plina,
Al sufletului ce statea,

Sa oboseasca ochii-n jar
Pe nestiutele carari,
In care astepta un far:
Al meu iubit din departari.

In graba imi facui vesmantul,
Sa fie strans la brau mai bine,
Cu adevar tesut in locul,
Unde am stiut ca vine.

La tarmuri de sperante zise,
Un val de stele-n armonie,
Ce aduceau pe seaua lor
Atata dulce bogatie,

Un glas usor ma indemna
Ca sa-mi pun viata asezata,,
In palma ce imi intindea
Preascumpul Fiu din scumpul Tata.

Dar vocea Lui spunea cu glasul,
De catifea din alte sfere,
Ca sunt a Lui, ca imi vrea pasul,
Pe urma plina de mistere.

Si sa ma las fara de frica
In mana Domnului Isus,
Pentru a mea imiresmare,
Cu flori din Raiul cel de sus.

O, ce as fi dorit sa plec
Cuprins de-atata bogatie
Dincolo viata-mi sa petrec
Alaturi de-a Lui Fiinta Vie.

Ce imi dadea sa beau soptind,
Ca voi ajunge-n cer la Sine,
Daca-n fiecare zi,
Voi astepta cand El revine.

Cu drag Il strig si las sa cearna
Un cantec inspre Tronul Sau,
Ca El m-aude si-n iubire
Va cobori in dreptul meu.

Si cand durerea este mare
Si cand in somn oftez usor,
Voi sti ca-i El dupa perdeaua
Ce se revarsa in pridvor.

Voi cauta sa am in suflet,
Aprins lumini din infinit,
Din haina Lui de raze plina
Ce-n mine-un har a faurit.

Amin