RÂVNA EVANGHELIEI

Noi putem învinge răul
Doar prin râvna pentru bine
Când din stratul vieţii noastre
Smulgem orice mărăcine.

Lupta noastră e ciudată.
Un vrăjmaş nu-l poţi învinge
Dacă ura lui de moarte
Şi pe tine te atinge.

Dacă el îţi face răul
Tu la rându-i fă-i doar bine.
Căci aşa cu noi se poartă
Dumnezeu din slăvi senine.

L-a trimis la noi pe Fiul
Numai bine să ne facă,
Prin Maria şi la Iosif,
O familie săracă.

Însă oamenii o cruce
Îi dădură ca răsplată.
Noi crezând în Jertfa-I sfântă
Dumnezeu din cer ni-i Tată.

Diavolul e scos afară.
Lupta binele-o câştigă
Chiar când răul pe mulţi astăzi
La bătaie îi instigă.

Doar prin forţă se remarcă
Diavolul luptând în carne.
Noi călăuziţi de Duhul
Ne luptăm cu alte arme.

Una dintre ele-i râvna
Evangheliei slăvite
Prin care vedem cum multe
Rele-n noi sunt nimicite.

Râvna-i ca o-ncălţăminte
Ce pe drum de Rai ne poartă
Către cei pierduţi să mergem
Tot bătând din poartă-n poartă.

Cine n-are râvnă multă
Pentru sfânta-Mpărăţie
Dragostea lui pentru Domnul
Tot mai rece o să fie.

Râvna-i focul ce-ncălzeşte
Inima în timp de iarnă
Când pe cerul necredinţei
Fulgii mari încep să cearnă.

Domnul cu ai Săi apostoli
Au avut râvnă fierbinte
Pentru Templul din Cetate,
Casa Marelui Părinte.

Râvna I-a servit ca forţă
Mesele să le răstoarne
Casa Tatălui să fie
Cea din Duh, şi nu din carne.

Până azi există râvnă
În mulţi credincioşi din fire
Care pun accent şi bază
Nu pe oameni, ci-n clădire.

Dumnezeu e dat deoparte
Cum făcea şi negustorul
În Templul de altădată
Unde a intrat Păstorul.

Să verificăm deci râvna
Vieţii noastre în lumină.
Este-o mostră ce arată
Evanghelia deplină?

Sau am deturnat lucrarea
Astăzi în folosul lumii.
Duhu-i stins şi nu lucrează,
Ci doar clipurile humii:

O clădire impozantă,
Un program cu strălucire
Vestitori ce-s plini de patos
Şi puşi pe îmbogăţire.

Rezultatele lucrării
Sunt statistici găunoase
Nu ca primele Biserici
Ce funcţionau prin case.

O Biserică modernă
De-o priveşti o vezi căzută.
Şi descoperi că-i secvenţă
Dintr-o piesă cunoscută.

Lumea se dezlănţuieşte
Cu putere planetară
Ca să jefuiască totul
Din Biserica primară,

Cum veneau babilonenii
Peste Iuda cu topoare
Şi-au distrus cu ele Templul
Şi-ale Domnului odoare

Tot aşa în lumea noastră
Cu atât de multe crize
Râvna care-i pentru Domnul
Întâlneşte multe brize

În înţelepciunea lumii
Cea din multe constituţii,
În democraţii ciudate
Ce-au intrat în evoluţii,

În prea multa libertate
Ce subjugă uşor insul
Când păcatul e stăpânul
Iară omul e învinsul...

Se aşteaptă o trezire
A creştinilor din lume
Să trăiască pentru Domnul
Nu având numai un nume.

Râvna iarăşi să se-aprindă
Prin Duhul de la Rusalii
Orişicând încearcă lumea
Să impună represalii.

Biblia ne spune-o taină:
Babilonul e-n cădere.
Domnul sfânt din cerul slavei
Ni-i azi sursa de putere.

Încălţaţi c-o râvnă sfântă
Fiţi precum au fost martirii
Ducând Vestea minunată
' N lung şi-n latull omenirii.