BETEL

Casa Domnului, Betelul, are-n ea multe altare
În care toţi credincioşii vin cu drag la închinare.
Şi Avraam mânat de Duhul în Betel îşi construieşte
Un altar de rugăciune pentru care se jertfeşte.

La Betel avu şi Iacov o cerească viziune
Şi aceasta îl îndeamnă tot mai mult la rugăciune.
Când se-ntoarce tot acolo el începe să zidească
Un altar ca Domnul slavei mai departe să-l păzească.

Sub Ieroboam Betelul este desacralizat
Prin cei doi viţei de aur ce-au fost puşi de împărat.
Da, pericolul e mare dacă lumea ne domină
Şi se stinge-n viaţa noastră orice rază de lumină.

Creştinismul când ajunge doar o formă care-i goală,
Nici Betelul n-are viaţă în trăirea cea reală.
Azi punem accent pe funcţii şi adesea pe clădire
Dar nu este nici credinţă, nici a lui Isus iubire.

Nu e râul bucuriei care curge-n lumea toată
Să aducă mântuirea şi o viaţă-mbelşugată.
Se întunecă tot cerul şi simţim toţi apăsarea
Pe când pocăinţei sfinte i s-a cam lărgit cărarea.

Mai apare şi controlul cel oficial în toate.
Şi credinţa, mântuirea parcă-s altfel îmbrăcate.
Se ridică pământescul cu accent pe naţiune.
Iar din ceruri nu mai vine un răspuns la rugăciune.

Noi nu căutăm Betelul doar prin arheologie
Ci-aşteptăm acum din ceruri o slăvită-Mpărăţie.
Împăratul să se-arate pe întreg cuprinsul firii
Toată lumea să-L cunoască pe-Autorul mântuirii.

Vrem pământul tot să fie un Betel mai plin de slavă,
Un Ierusalim din ceruri pe a dragostei octavă.
Şi mulţi îngeri să coboare precum Iacov îi văzuse
Ca să fim cu toţii martori la profeticile spuse.

Babilon să nu mai fie pe uscat şi pe oceane
Aruncând batjocuri grele prin săgeţile duşmane.
Să rămână de ruşine criticii moderni din lume
Care L-au respins pe Domnul ca să-şi facă ei un nume.

Vor vedea atunci bogaţii că n-a fost în lume raiul.
Fără Dumnezeu în viaţă vor simţi ce-nseamnă vai-ul.
Mari politici măsluite de o falsă integrare
Se vor prăbuşi deodată când Isus va reapare.

Numai El face dreptate, nu lumeştile consilii
Orişicât ar fi de-nalte şi ascunse sub sigilii.
Se vor scoate la iveală mari şi neaşteptate taine
Şi pe care vechiul Şarpe n-ar fi vrut să le destaine.

Şarpelui i-a fost minciuna din Eden o veche armă
Dar pe care Adevărul vine şi-ntr-o zi o sfarmă.
Sus pe crucea din Golgota Şarpele a fost învins.
Pentru el în iadul veşnic focul arde, nu s-a stins.

Azi când s-a-nmulţit minciuna ca şi firele de păr
Vor ajunge mulţi în flăcări, fără har şi Adevăr.
Şi toţi lacomii şi hoţii şi ai lumii îngâmfaţi
Într-o veşnică pierzare de Isus vor fi-aruncaţi.
*
Dacă vreţi şi voi în viaţă să fiţi ca un sfânt Betel
Să umblaţi mereu cu Domnul şi să fiţi aşa ca El.
Numai Duhul Sfânt mai poate o lumină să vă dea
Azi când bezna lumii creşte şi pe cer nu-i nicio stea.