CUM S-A RĂCIT?

Când s-a răcit în noi iubirea
De Dumnezeu şi cea de fraţi?
Când i-am pierdut neprihănirea
Şi-apoi de lume-am fost furaţi.

Cum s-a răcit în noi tot zelul
Cu care Biblia vesteam?
Când ne-am pierdut din duh inelul
Şi nici Cuvântul nu-l trăiam.

Cum s-a răcit în inimi focul
Altarului de rugăciuni?
Când lumea îi luase locul
Cu multele ei mătrăguni.

Cum s-a răcit în noi dorinţa
De care ne-am spălat pe mâini?
Când am dat piept cu neputinţa
De a sluji la doi stăpâni.

Cum ne-am răcit de Adunare
Uitând şi zilele de post?
Când am mers singuri pe cărare
În izolarea fără rost.

Eram ca oaia rătăcită
De la păşune şi izvor.
Iar soarta ei nefericită
Va fi un blam pentru păstor.

Dar Domnul azi ne cheam-acasă
Ca noi să nu umblăm hai-hui
Căci vine-o zi, cea mai frumoasă,
Când va începe Nunta Lui.