IMITATORUL

Închinarea idolatră
Este un astfel de gen
Încât totul se repetă
Cum la cântec e-un refren.

Cine-a pus în inchinare
Firea cu-ale ei nevoi
Practică egolatria
Din religiile noi.

Omul e-nsetat de multe
Inovaţii pentru el
Ca să intre-n constelaţii
Prin excesul său de zel.

Refuzând pe Creatorul
Şi pe-al cerului Trimis
Omul şi-a făcut din sine
Azi un mini-paradis.

Dacă lui ceva îi place
Îl va căuta cu sârg.
Tot pământul va fi-n pace
Ca să facă el un târg.

Dacă lumea nu doreşte
Lucrul său cel preferat
Ca o fiară se porneşte
În atacul cel turbat.

Vinovat e orişine
Pentru-un om capricios
Ca şi Nero din vechime
Care se credea Cristos.

Să fugim de închinarea
Idolatră, dragii mei,
Chiar de-om fi-aruncaţi la fiare
Şi-n cavernele cu lei.

Dumnezeu ne onorează
Cu prezenţa Lui oricând
Prin Acel ce-a scris în Carte:
„Iată că Eu vin curând!”