JERTFA LUI CAIN
Jertfa ce-o aduce Cain, gest de-automântuire,
Ne vorbeşte astăzi nouă şi la-ntreaga omenire.
El ca vârstă era mare şi îşi cultiva ogorul.
După Cain vine Abel ce-a dorit a fi păstorul.
L-au tot învăţat părinţii pe Cain cum să se-nchine
Dar lipsit de reverenţă el credea că face bine.
N-a adus ca jertfă sfântă chiar ce trebuia s-aducă
Şi-atitudinea lui Cain a rămas mereu caducă.
N-a primit de loc mustrarea, nu-nvăţa dintr-o greşală
Ca-n final omul să cadă în furia criminală.
Nu s-a înţeles cu Abel în problema lor infimă
Şi această controversă, vai, s-a transformat în crimă!
Domnul l-a primit pe Abel, dar Cain primea refuzul.
Lui i s-a vorbit din ceruri însă nu-i mergea auzul.
Nu vedea deloc în sine gândul rău cum îl distruge.
După ce comite crima plin de laşitate fuge.
Dumnezeu avertismentul i l-a dat la timp în viaţă.
El îl calcă în picioare neglijându-l chiar pe faţă.
Nu el stăpânea păcatul, ci păcatul rob îl ţine
Prin tot răul care-l face plin de beznă şi ruşine.
El se teme să nu moară sub pedeapsa meritată
Dar n-a vrut să-şi recunoască fapta lui cea blestemată.
De păcatul vieţii sale el nu şi-a cerut iertare
Muşamalizarea crudă este-a lui preocupare.
Calea lui e răzbunarea, necredinţa vinovată
Şi de-aceea mai pe urmă jertfa lui nu-i acceptată.
Cain n-a avut iubire din iubirea cea frăţească
Şi el reprezintă firea cu religia lumească.
Sunt religii de tot felul ce resping Jertfa divină
De pe crucea din Golgota pentru-a lumii noastre vină.
Înşelaţi sunt toţi aceia ce le sunt prizonierii
Şi-or să afle adevărul chiar în ziua Învierii.
Până azi jertfa lui Cain nu-i zidită pe credinţă
La care omul ajunge prin lacrimi de pocăinţă.
Cain s-a fălit cu jertfa din eforturi personale
Dar ea nu i-a dat salvarea, ci doar chin şi multă jale.
Prin falsa neprihănire furioşi sunt toţi Cainii
Care-n câmpul plin de roade sunt asemenea cu spinii.
Pe când vine toamna rece îi va strânge gospodarul
Ca să facă foc pe mirişti şi să folosească jarul.
Asta-i soarta de la urmă pentru toţi intoleranţii
Ce c-o sabie a urii i-au lovit mereu pe alţii
Să-şi impună o doctrină sau doar puncte de vedere
Refuzând să împlinească tot ce dragostea le cere.