LUCRAREA AMĂGITORULUI

Venea la Eva vechiul şarpe
C-o ură vrednică de moarte
Confuzia să-i pună-n minte
Pentru-ale Domnului cuvinte:

„Chiar Dumnezeu a spus El oare
Ca niciun fruct bun de mâncare
Să nu-l luaţi de pe coroana
Acestui pom ce-oferă hrana?”

Rămâne Eva ca trăsnită
De vechiul şarpe amăgită.
Ceva în gândul său ascunde
Dar vorba lui ea n-o pătrunde.

Şi nici nu poate înţelege
Că poţi să mori de calci o lege
Ce Creatoru-o stabileşte
Fiinţei care mai trăieşte.

Se clatină cu mintea-ntreagă
Şi poama i se pare dragă.
Cuvântul sfânt ea nu-l digeră
Şi-astfel minciuna o preferă.

Prin pofta ce în faţă-i pusă
De-Amăgitor ea e sedusă.
Şi ia din pom şi-apoi mănâncă...
Păcatul ei mai leagă încă.

El până astăzi mai orbeşte
O lume care-l îndrăgeşte.
Grăbite spre plăceri aprinse
Fiinţele-s de Şarpe-nvinse.

Ah, unde este Adevărul?
Pe cap vâlvoi se face părul
Când vezi cât a-nflorit minciuna
Acum mai mult ca-ntotdeauna.

În viaţa cea de sensuri goală
Mereu Balaurul ne-nşală.
Şi ne minţim fără crâcnire
Dorind o falsă fericire.

Şi strângem munţi de bogăţie
Ce nu contează-n veşnicie,
Ci dimpotrivă ne acuză
Pentru minciuna de pe buză.

Amăgitorul se preface
Ca înger şi ca sol de pace.
El şi-n Biserică apare
Cu câte-un ban şi-o lumânare.

Neprihănirea o mimează
Dar după slavă însetează
Să fie-n toate cel mai mare
Prin mintea lui cea sclipitoare.

El nu înşală doar femeia
Ci poate azi să-i fure cheia
Chiar şi bărbatului ce ţine
Să facă rugăciuni puţine.

Şi să muncească tot mai tare
Ca oamenii cei de valoare.
Şi noi profituri să atragă
Ca să câştige-o lume-ntreagă.

Şi până creşte zeciuiala
Noi ne luptăm cu îndoiala
Ce câteodată ne cuprinde
Când ce produci nu ai cui vinde.

Amăgitorul e Mamona
Şi lumii-ntregi îi vrea timona.
Prin instituţii mondiale
Trasează astăzi Noua Cale.

Religia umanizată
E ţinta lui cea mult visată.
Şi cine nu se va supune
Prin forţa ei îl va răpune.

Vor fi metode numeroase
Ca de-ale crizei mari ponoase
Pe om să-l scape prin spălare
De creier şi prin reformare.

Stat minimal, eficienţă,
Egalitate şi decenţă.
Dar mai egali sunt numai unii
Ca şi apostoli ai minciunii.

Credinţa cea adevărată
E o poveste inventată.
E bine omul să se-nchine
Aşa cum vrea, cum lui i-e bine.

E-un lucru nou post-modernismul.
Nu seamănă cu comunismul.
E liber omul să aleagă
Religia ce lui i-e dragă.

La început e libertatea
Spre-a câştiga societatea.
Apoi când criza mondială
Ne lasă vistieria goală

Şi-arată colţii noua Fiară
Care-n curând o să apară
Să facă ordine în toate
Dorinţelor pentru dreptate.

Pământul îi va fi moşia
Ca să-şi ridice-mpărăţia,
Prin forţă şi prin presiune
Popoarele să le adune.

Un singur steag şi-o nouă eră
Cu lupte grele-n atmosferă.
(Biserica va fi răpită
La Nunta cea mai pregătită.)

Dar pe pământ o mare jale
Va umple orice deal şi vale
Ce nu vor vrea să fie case
Cu şase sute şaizeci şi şase.

Când va apare debandada
Ce va spori degringolada
Falsul mesia-n strai de gală
Va da soluţia finală.

Un mecanism de reprimare
Va face ordine-n popoare.
Pe Domnul Îl vor scoate-afară
Din orice Cult, din orice ţară.

În legământul ce-l va face
Cu Israel să aibă pace
Va sta-n Ierusalim, în Templu,
Ca dumnezeu, ca viu exemplu.

Va cere astfel închinare
În ropote aprobatoare.
Însă evreii vor fi primii
Treziţi din febra urâciunii.

Prigoana lor va fi mai mare
În vremurile viitoare
Când Anticristul plin de ură
Va depăşi orice măsură.
*
Păzeşte-Ţi, Doamne, Israelul!
Mânia să-Şi arate Mielul
Celor ce prăpădesc pământul
Şi spre păcat îşi iau avântul.

Mizăm pe-o singură dreptate
Şi vrem curând să se arate.
Din cerul sfânt Isus, Păstorul,
Să-l prindă pe Amăgitorul.

Şi-n focul veşnic să-l arunce
Aşa cum l-a zdrobit pe cruce
Ca niciun rău să nu mai fie
În viaţa noastră pe vecie!