SUFERINŢA CREDINCIOŞILOR

Suferinţa e un har
Peste orice aşteptare
Preţuit atât de rar
Într-o viaţă trecătoare.

Suferinţa e-o onoare
Pentru Cer, pentru Isus,
Când tot răul din noi moare
Şi efectul lui s-a dus.

Cine sufere şi-aşteaptă
Pe-al lumii Judecător
Va păşi pe calea dreaptă
Chiar când soarele-i în nor.

Când Biserica primară
Suferise pe pământ
Răul era scos afară
Cu mandat din Duhul Sfânt.

Azi când suferinţa-i rară
Pentru unii dintre noi
Dorm creştinii-n plină vară
Şi-s nepăsători şi goi.

În capcana libertăţii
Şi-a democraţiei seci
Şi-au pierdut simţul dreptăţii
Şi iubirea pentru veci.

Sunt ca şi Laodiceea
Ce se lăuda mereu
Dar nu au decât ideea
Singurului Dumnezeu.

I-a victimizat Mamona
Şi i-a scos din drumul bun
Când le-a ocupat timona
Şi-i târăşte spre taifun.

Pentru ei e-o vreme fastă,
Au de toate, sunt bogaţi.
Dar când vine vreo năpastă
Nu se mai cunosc ca fraţi.

Suferinţa e-o comoară
Dacă rabzi pân la sfârşit
Ca să fii o piatră rară
Pentru Domnul tău iubit.

Când tu suferi doar în vorbe
Nu-nţelegi divinul har
Dacă preţul unei ciorbe
Te-a făcut să plângi cu-amar.

Sufere, dar cu dreptate
Pentru Cer şi pentru Miel.
Şi vei fi curat în toate
Vrednic pentru-al păcii ţel.

Suferinţa-i nestemată,
Un misterios magnet
Pentru slava nepătată
Dacă rabzi ca un profet.