CRĂPĂTURA STÂNCII

Crăpătura stâncii e-un loc de scăpare
În care Stăpânul pe Moise l-a pus.
Această dorinţă nu este-n oricare
Ci doar în acei ce-L iubesc pe Isus.

Un loc lângă Sine Cel Sfânt îi păstrează
Lui Moise pe stâncă cum el s-a rugat.
El simte-o povară ce nu încetează
Să-i fie întruna al rugii oftat.

Da, omul nu poate trăi prin vedere
Ci doar prin credinţa ce vine din Rai.
În ochii de carne cu-a firii putere
Noi strângem adesea doar mult putregai.

Când Moise-şi primeşte din ceruri mandatul
Nu poate el singur să meargă pe drum
Decât dacă Domnul îi iartă păcatul
Şi-l duce spre ţintă prin foc şi prin fum.

Divina prezenţă cu slava-i măreaţă
Se simte prin Duhul ce-n noi a venit
Să dea siguranţă pe drumul cu ceaţă
Cu care vrăjmaşul hain ne-a lovit.

Când Moise se roagă chiar Domnu-i răspunde:
„Voi merge cu tine!”, Stăpânul i-a zis.
El simte-nlăuntru a Duhului unde
Ţâşnind ca izvoare spre-un nou Paradis.

„Poporul ce-ascultă pe veci o să ştie
Că nu-i niciun Domn ca Tine de sfânt;
Că Tu eşti Lumina şi Apa cea vie
Ce umpli de pace întregul pământ.”

Isus ne cunoaşte şi astăzi pe nume
Aşa cum pe Moise El l-a cunoscut.
El poate prin har mereu să te-ndrume
De-L faci prin credinţă Cetate şi scut.

Din lutul făpturii ascuns prin unghere
Cum Moise pe stâncă de Domnu-a fost pus
Aşa Duhul slavei prin marea-I putere
Ne-a pus pe noi toţi în Domnul Isus.

Când vânturi de ură lovesc disperate
El mâna Şi-o pune cu drag peste noi
Uniţi să rămânem cu inimi salvate
Ascunse în Domnul ca-n timp de război.

Dar timpul se scurge şi-astfel ne învaţă
Că-n ziua de gală, în Cerul deschis,
Vom sta lângă Domnul privindu-L în faţă
Aşa cum lui Moise El nu i-a permis.

Îndură-Te, Doamne, de cine îţi place,
Aşa cum ai spus de mult în Cuvânt.
Dar dă-ne şi nouă belşugul de pace
Ce curge ca râul din Duhul cel Sfânt.

Să nu uiţi, Isuse, nici plânsul fierbinte,
Nici ruga credinţei ca tainic străjer,
Ce-adună tot timpul în duhul şi-n minte
Mireasma iubirii pe câmpuri de cer.