LA CASA SFÂNTĂ
Psalmul 5
E-o dimineaţă răcoroasă.
Mult-aşteptaţii zori mijesc.
Pe flori, prin iarba mătăsoasă,
mărgele argintii sclipesc.
Pe drumul către Casa Sfântă
atâţia paşi se-aud trecând.
Şi-un cor de rândunele cântă
c-un ciripit voios şi blând.
Spre Tine dragostea mă poartă,
o, Tată bun ce eşti în cer!
Te-aştept smerit şi-Ţi bat în poartă
cu cei ce-n rugi acum Te cer.
Îţi mulţumesc pentru tot harul
ce de la Tine l-am primit!
Eu nu-s mai bun decât tâlharul
pe care Tu l-ai mântuit.
Ca-n Templul de odinioară
cu pietate mă închin,
căci dorul Tău e-o primăvară
cu soare cald, cu flori de crin.
Răspunde rugăciunii mele
cum şi lui David i-ai răspuns!
Tu l-ai salvat în vremuri grele,
când Te chema din loc ascuns.
Iar cei ce se încred în Tine
să vadă ajutorul Tău.
O, nu-i lăsa pe mâini haine
ca să se bucure Cel Rău!
Le toarnă-n suflet bucuria
ca fluviul ce dă peste mal.
Doar Tu-n necaz le eşti tăria
şi-i izbăveşti din negrul val.
Bunăvoinţa Ta divină
e scutul nostru de oţel
prin care ne trimiţi lumina,
pentru-al desăvârşirii ţel.