Doamne, când contemplu cerul
să Te regăsesc întrînsul,
mă întreb: - "Ce este omul
ca să Te gândeşti la dânsul?"

Când aud atâtea glasuri
ce în lume mă tot cheamă,
eu îmi zic: - "Ce este omul,
Doamne, ca să-l bagi în seamă?"

Trestia cea gânditoare?
Rodul unei evoluţii?
Un robot condus de cifre,
de adânci circumvoluţii?

Ce e omu-n astă lume?
Doar un bulgăr de ţărână?
Nu, căci are duh şi suflet
dintr-o veşnică fântână!

Doamne, câtă strălucire
i-ai dat omului odată!
Câtă slavă şi putere
avea el în lumea toată!

Peste oi şi peste vite,
peste fiare din câmpie,
peste peşti şi peste păsări
Rege l-ai făcut să fie!

Şi ce este astăzi omul! …

O biată caricatură
faţă de Cuvântul sacru
revelat clar în Scriptură!

Dar iubirea Ta divină
ce s-a arătat pe cruce
i-a adus speranţă nouă
şi spre Tine îl conduce.

Ce vrei Tu să fie omul,
ne-a spus Domnul, Salvatorul:
Noi suntem în lume turma
iar Isus ni-i azi Păstorul.

Doamne, cât de minunate
ai trimis ca să-l îndrume
harurile mântuirii,
pentru omul Tău din lume!

Duhul slavei nepătate
ne dă sfat şi-nvăţătură
să trăim credinţa sfântă
şi Cuvântul din Scriptură.