Până când, o, Doamne, mă vei tot uita
şi de mine-Ţi vei ascunde Faţa Ta?
Şi îngrijorarea mă va copleşi
şi-n multe necazuri mă voi tângui?

Până când vrăjmaşii ce mă hărţuiesc
îmi vor sta-mpotrivă, Stăpâne ceresc?
Şi Te mai întreabă inima din piept:
Cât va mai fi-n lume pedepsit cel drept?

Până când minciuna primului păcat
va domni-n ţărână ca un împărat?
Până când, Părinte, beznele adânci
vor cuprinde inimi grele ca de stânci?

Până când salvarea ce o aşteptam
nu ne-nalţă-n slava noului Adam?
Până când, Isuse, nu-mi vei da răspuns?
Te aştept întruna cu suflet străpuns! ...
*
"Dacă vrei răspunsul, zice Domnul sfânt,
te încrede astăzi în al Meu Cuvânt.
Ia din bucuria ce ţi-o dau în dar
şi-a Mea bunătate fără de hotar.

Cântă în necazuri plin de mulţumiri
pentru părtăşia tainicei iubiri.
Rabdă suferinţa ca un blând martir
căci şi pentru tine este-al ei potir.

Lasă-ngrijorarea, gândul pătimaş.
Fii, deci, treaz în luptă, brav şi demn ostaş!
Gata pentru jertfă tu să fii mereu.
Iată, spune Domnul, tot răspunsul Meu!"