PARTEA TA

Psalmul 17

Printre-atâtea semne de-ntrebare
întâlnite pe al vieţii drum
ţi se pune astăzi unul: - Oare,
unde-i partea ta, amice-acum ?

Partea ta e-n viaţa care trece
sau e-n veşnicia cea de Sus ?
Unde-o ai acolo vei petrece.
Dar te-ntreabă: - Sunt eu cu Isus ?!...

Poţi să ai aici numai belşugul
să trăieşti acum doar în plăceri,
să nu ştii în viaţă ce e jugul,
pentru-apăsătoarele poveri.

Însă-n Cer, Părintele luminii,
orice faptă o va răsplăti.
Dă-I această viaţă cu puţinii
ani pe care ţi-i va dărui.

Dă-I puţinul tău ca băieţelul
cu cinci pâini de orz şi cu doi peşti.
Dă-I şi El îşi va atinge ţelul
dacă astfel I te dăruieşti.

Însă dacă îţi păstrezi viaţa
pentru tine-n spirit egoist,
lacrimi grele-ţi vor cuprinde faţa
şi vei fi în veşnicie trist.

Ceea ce crezi tu a fi comoară
va fi-n Iad un chin fără sfârşit.
Tu nu vrei a lui Isus ocară,
dar atunci vei fi nemântuit.

Poţi să râzi acum de-aşa speranţă,
plin de iscusite ironii.
Dar în tot ce faci ai siguranţă
că nu-i nimeni sus în veşnicii ?!...

Partea ta o poţi avea acuma.
Tu eşti liber, te distrează, deci.
Dar plăcerea trece ca şi spuma.
Veşnicia unde-ai s-o petreci ?

Domnul slavei încă te aşteaptă
viaţa ta să I-o predai chiar azi.
Vino chiar acum pe calea dreaptă
cu regretul tău la piept să-I cazi!