BALAAM ŞI ÎNCHINAREA IDOLEASCĂ

Un ghicitor de printre Neamuri
Privea atent spre galaxii
Şi încerca să-mpace clipa
Cu dorul cel de veşnicii.

Dar într-o zi de mărturie
Chiar Dumnezeul creator
I se-adresă prin Duhul slavei
Vorbindu-i despre-al Său popor.

Eliberat din lanţuri grele
Ale Egiptului tiran
Mânca Israel libertatea
Mergând grăbit spre Canaan.

Invidia pe Moab îl roade
Ca viermele în rădăcini.
Pe loc Balac se-ngrijorează.
”Ce sunt ? Ce vor aceşti străini ?

Îi văd pustiul cum înfruntă
Şi parcă sunt mai mulţi ca noi.”
Balac şi-adună magistraţii
Şi generalii vechi şi noi.

Le cere sfat şi o părere.
”Ce-i de făcut cu Israel ?!…
E un popor ce vine, vine ….
Şi nimeni nu e azi ca el.

Deşi prin Lot noi am fi rude
Cum cronicile noastre scriu
Totuşi mă tem de ce urmează
În acest timp sau mai târziu”.

Având o minte ascuţită
Balaam a fost şi el chemat.
Balac aşteaptă un oracol
De la profetul cel ciudat.

”Îţi voi plăti eu, Balaame!
Tu blestemă pe Israel
Căci nu-i popor în nici-o ţară
Să poată semăna cu el.

Eliberaţi cu mână tare
Chiar din cuptorul egiptean
Ei sunt mereu în sărbătoare
Şi spulberă orice duşman.

Sunt un pericol prin prezenţă,
Prin cuceriri ce-atârnă greu,
Prin Legea lor atât de aspră
Dar cu un singur Dumnezeu.

Cu-nţelepciunea ta cea rară
Mă-nvaţă azi cum să-l înving.
Consilierii mei din ţară
La luptă dreaptă mă împing.”

Dar ghicitorul glăsuieşte
Primind din ceru-nalt mesaj :
”Eu nu mai pot rosti blesteme
Căci Dumnezeu le dă curaj.

I-a binecuvântat Iehova
Şi îi păzeşte în război.”
”Voiam să-ţi dau chiar o răsplată …
Dar tu Balaam nu eşti cu noi!”

”Mărite rege, dă-mi o clipă,
(Un scurt răgaz e ca un leac)
Să stau de vorbă cu Iehova
Să ştiu mai bine ce să fac.

Poate-L conving să-i părăsească.
În fond nu-i singurul popor
Din lumea ce ne înconjoară …”
C-un alt descântec ca şi-un nor

Balaam ceru cu frenezie
Să-i dea Iehova drum deschis.
Dar n-are altă directivă
Doar să dărâme tot ce-i scris.

Cuvântul însă-i garanţie.
Iehova nu se va schimba :
Israel e ales de Domnul
Şi-n faţa Lui veşnic va sta.

Balaam rosteşte proorocia
Ce va-mplini măreţul plan.
Biruitor va fi în luptă
Israelul în Canaan.

Dar binecuvântarea dată
De Dumnezeul lui Avraam
Noi n-o-nţelegem câteodată
Cum s-a-ntâmplat cu Balaam.

Dorinţa de câştig vicleană
L-a rătăcit pe prooroc.

Prin închinarea idolatră
El aprindea străinul foc.

Cădea în plasă tineretul
De vântul poftelor trântit
Stârnind mânia şi pedeapsa
Stăpânului din Infinit.

Cât de uşor se pot chiar pierde
Alegerea şi harul sfânt
Când ne unim treptat cu lumea
Schimbând şi cerul pe pământ.

De dragul unităţii oare
La masa ei vom fi văzuţi
Unindu-L pe Isus cu idoli
Ce sunt şi orbi şi surzi şi muţi ?!…

Astfel prin falsa închinare
Profetul cel înşelător
S-a amăgit întâi pe sine
Şi-apoi pe un întreg popor.
*
Trăim şi noi în vremuri grele.
Ecumenismul mondial
Va ridica pe scenă Roma
În ton de cântec triumfal.

Avem nevoie de putere,
De un profund discernământ,
Ca să respingem închinarea
La o statuie de pământ.

Isus S-a ridicat din moarte
Şi-a-nvins toţi zeii din Olimp
Ca să-L slujim cu bucurie
Pe Dumnezeu în orice timp.

Slujirea-nseamnă închinare
Şi mărturie peste tot,
Putere, har şi biruinţă
Prin Numele de Savaot.

Veniţi voi tineri mai aproape
De Domnul păcii care-i viu
Lăsând slujirea idolească
Ca şi Israel în pustiu.

Isus de voi are nevoie
La Secerişul cel imens.
Doar El vă binecuvântează
Şi vieţii voastre îi dă sens.
***