ORBUL
Isus pe orb l-a vindecat
Şi-apoi discret l-a întrebat
Tratându-l doar prin harul Său :
”Ce vezi privind în jurul tău ?”
Iar omul a răspuns senin
Cu spirit de credinţă plin :
”Mulţi semeni uriaşi îmi par …”
Şi Domnul i-a mai dat un har.
El mâinile pe ochi i-a pus
Şi-apoi privind doar la Isus
A fost pe loc tămăduit
Putând să vadă desluşit.
De câte ori mă simt bolnav
Şi-mi pare totul foarte grav
Răspunsul orbului umil
M-ajută să devin copil.
Şi pot să-I spun secretul meu
Şi boala mea lui Dumnezeu.
Eu nu cunosc în mod real
Ce-i dincolo de-al vieţii val.
Nu ştiu ce se va întâmpla
Nici peste-o zi în viaţa mea.
Îi văd pe oameni mult prea mari
Deşi ei sunt atât de rari.
Isus prin harul Său bogat
De temeri m-a eliberat.
Dar de uleiul sfânt mereu
Eu am nevoie-n ceasul greu.
Când pot greşi cu ochii mei
Văzând în lupi pe nişte miei
Eu am nevoie de-un cuvânt
Ce-l poate da doar Duhul Sfânt.
Isus din morţi a înviat
Şi celor dragi S-a arătat.
Dar cât de orbi la început
Au fost ei toţi că n-au crezut.
Să-L întâlneşti pe Dumnezeu
Dar să te-mpotriveşti mereu!…
Şi fără să mai cercetezi
Să-L negi spunând că nu Îl vezi!…
Ce nebunie ! Ce păcat !…
Ce-adânc s-a înrădăcinat
Microbul necredinţei reci
În inimă ca pentru veci!
De-aceea astăzi mult mai mult
Peste al inimii tumult
Avem nevoie de Isus
Şi de o naştere de sus.
Prin ungerea Duhului Sfânt
Suntem lumină pe pământ
Ca să vedem prin al Său har
Un adevăr ceresc şi clar :
Cu ochii inimii deschişi
Noi toţi ai cerului trimişi
Să ducem orbilor lumini
Şi-o patrie pentru străini.
Un ceas mai este de lucrat.
Isus Se-ntoarce ca-Mpărat.
Eternul nostru Jubileu
Nu-i pe pământ, ci-n Dumnezeu.
***
22 mai 2002