V-AM CÂNTAT!

V-am cântat de dor şi jale şi n-aţi plâns copiii Mei.
Eu v-am ajutat pe cale când aveaţi umerii grei.
V-am cântat de bucurie şi n-aţi râs şi n-aţi jucat.
N-aţi văzut cum în urgie v-am iubit cu-adevărat.

V-am purtat pe lemn povara de păcat şi de blestem
Şi am suferit ocara celor morţi în Betleem.
Unde vă e răsplătirea pentru plânsul Meu tăcut
Când purtam pe lemn iubirea Tatălui din nevăzut ?!

V-am cântat cu plâns de rugă, cu scântei din focul sfânt.
Unde-i cel care se-njugă cu al dragostei Cuvânt ?!
V-am cântat cu psalmi de seară dar n-aţi vrut să-i ascultaţi.
V-au căzut sub grea povară ochii de cel rău furaţi.

V-am purtat şi-aştept o roadă. V-am crescut prin încercări
Pofta rea din voi să cadă ca o frunză pe cărări.
V-am cântat de mângâiere dar n-aţi vrut să Mă primiţi.
Mă veţi căuta-n durere când veţi fi din greu loviţi.

Veţi vedea deosebirea doar atunci dintre acei
Ce-au ales neprihănirea aducându-Mi rodul ei
Şi zeloţii cu-a lor gloată lui Mamon vânduţi pe veci
Ce n-au plâns, n-au râs vreodată, şi-au avut doar inimi reci.

V-am cântat de dor pe strune care parcă-n taină plâng
Pentru oaia din genune, pentru cei ce vreau să-i strâng
Şi să-i duc la Mine-acasă unde nu mai sunt dureri,
Sus în Patria frumoasă cu eterne mângâieri


***


26 mai 2002