De ce-ar veni înapoi aceia
Ce-au pus picioru-n Paradis,
Când toată slava şi mărirea
În faţa lor li s-a deschis?

De ce-ar mai vrea să guste plânsul
De-aici de unde au plecat,
Când au ajuns în strălucirea
Cerescului măreţ palat?

...Poate doar să mai dea povaţă,
Dac-ar putea, în vis sau gând,
Celor ce încă sunt în viaţă
Dar n-au primit Cuvântul sfânt...

Dar văd pe Însuşi Duhul slavei
Cu patos mare şi elan
Cum cheamă azi la pocăinţă
Pe fiecare pământean.

...Sau poate-ar vrea o mângâiere
S-o dea celor ce-n chin se frâng,
Şi să le-arate ce splendoare
E partea sfinţilor ce plâng...

Dar văd aici pe Creatorul,
Pe Dumnezeu cel Proslăvit,
Cum ia năframa ca să şteargă
Obrazul unui preaiubit.

...Sau poate-ar vrea să ne aprindă
Speranţele când şovăim,
Şi să ne spună despre Domnul,
Că nu degeaba Îl slujim...

Dar deja-n Cartea veşniciei
Chiar Dumnezeu a scris aşa,
Că celor care Îl urmează
Cununa vieţii le-o va da.

...Rămâneţi sus, iubiţi ai noştri,
Cântaţi şi lăudaţi mereu!
Cu noi este Mângâietorul,
Cu noi e Însuşi Dumnezeu!