CÂNTECUL INIMII
Cântecul inimii e ca un izvor
Ce setea alină când rănile dor.
Păcatul îi pune adesea un vad
Căutând să-l astupe c-o farsă din iad.
De nu ţi-e cântarea dorinţă din Rai
Tu bâjbâi ca orbul, un orb fără grai.
Cântarea e viaţă, triumf fericit
În luptă cu răul ce-adânc ne-a lovit.
O, iată-l pe David cum vine cântând
Şi regele Saul din nou răsuflând
Învinge tristeţea şi duhul străin!…
Stau îngeri şi-ascultă poemul divin.
Cântecul inimii cel tânăr mereu
Puterea-ţi păstrează la bine şi greu.
Te-ajută în veghe să stai necurmat
Păstrându-ţi credinţa şi-un cuget curat.
Isus e-acest cântec, prin Duhul slăvit,
Rodind bucurie în omul iubit,
În cel ce se pleacă sub cruce mereu
Astfel ca să-i placă doar lui Dumnezeu.
***