SEMNUL IUBIRII

Pe calea Sa ne-a dat un semn
Isus de dragoste curată.
Cuvântul Său nu-i doar îndemn,
Ci-i o poruncă minunată.

”Eraţi cândva străini şi goi
Iar Eu M-am dus la răstignire.
Aşa să vă iubiţi şi voi
Cum este-ntreaga Mea iubire!”

Stau ucenicii şi acum
Străpunşi de marea Lui poruncă.
Iar alţii pe sub stâlpi de fum
Doar pietre şi săgeţi aruncă.

N-avem nici scuze, nici temei
Să ne ascundem răzvrătirea.
Iubirea are harul ei
Ce îşi aşteaptă doar trăirea.

Cristos umbla cu ucenici.
Ei L-au văzut cum El lucrează,
Cum îi primeşte pe cei mici
Şi cum în rugăciuni veghează.

Iubirea Lui nu-i doar exemplu,
Ci-i Jertfă vie pentru toţi :
Şi pentru vameşul din Templu
Şi pentru farisei şi hoţi.

Isus putea oricui să spună :
”Urmează-Mă în orice zi!”
El va vorbi către furtună
Şi marea se va potoli.

L-a ascultat atunci şi marea
Şi vântul mării cel turbat.
Dar cum stăm noi azi cu chemarea
La dragostea ce ni s-a dat ?…

Dragostea e-un semn pe cale
Că suntem ai lui Isus.
Ea coboară munţi-n vale,
Valea o ridică-n sus.

Dacă lumea nu-nţelege
Dragostea lui Dumnezeu
Taina ei o s-o dezlege
Acest semn din pieptul meu:

Semn de dragoste divină
Pentru fraţi, pentru surori,
Ca o rază de lumină
Când sfârşeşte noaptea-n zori.

Domnul vrea ca să ne-ndrume
Către cel mai bun cules.
Semnul lui Isus în lume
Nu-i văzut atât de des.

Dragostea în multe case
Ar intra prin cei creştini
Dacă printre flori frumoase
Nu ar creşte azi şi spini.

Cum să nu plivim ogorul
De-aceşti spini, de orice rău,
Când Isus cel sfânt, Păstorul,
Ne ajută-n harul Său ?!…

Să dăm totul la o parte,
Tot păcatul vechii firi
Ce pe mulţi fraţi îi desparte
De harul primei iubiri.

*

Semnul nou în viaţa noastră
Stă-n porunca ce-o-mplinim
Aşteptând din zarea-albastră
Mirele ce Îl iubim.

Şi de-ar fi să întârzie
Zăbovind parcă-nadins
Aşteptăm cu bucurie
Mirele din necuprins.

***