PE BRAŢUL MIELULUI

De-ar fi să străpung eu şi clipa
Şi spaţiul acesta redus
M-aş înălţa din văi pe-aripa
Ce mă conduce la Isus.

N-ar fi de loc nici o problemă
Cu-atracţia acestui glob
Şi nici cu-a firii teoremă
Ce m-a ţinut atâta rob.

Vorbesc acum doar despre mine
Nu despre alţii-n primul rând.
Sunt însetat de zări senine
Pe care le-am ascuns în gând.

Un singur dor parcă mă cheamă
Şi sunt atât de fericit.
Mă lupt să scap de orice teamă
Ce-n suflet mi s-a cuibărit.

În dragoste e suferinţă
Şi-un glas vorbind din Paradis.
Sunt răstignit prin pocăinţă
La oameni de Isus trimis.

De-ar fi să vină mai degrabă
Marea-ntâlnire de pe nor
Eu aş lua robia roabă
Lăsând ce-n lume-i trecător.

Ilie aruncă mantaua.
Enoh pe toate le-a lăsat,
Ostaşii haina şi cureaua
Când stagiul şi l-au terminat.

Şi toţi de dincolo de moarte
Vorbesc din Biblie mereu
Că nimeni nu ne mai desparte
De dragostea lui Dumnezeu.

De-aceea plâng de bucurie
Şi Îl aştept pe-al meu Isus
Setos de cer şi veşnicie
Din spaţiu-acesta prea redus.

Nu-i clipa mea această viaţă
Ci-i raiul primului Adam.
A fost o zi, o dimineaţă
Când el mâncă un fruct din ram.

S-a revărsat de-atunci potopul,
Sclavia primului păcat,
Care-a distrus şi biotopul
Şi gândul pur şi-adevărat.

S-a spart în două veşnicia
Şi timpul viaţa ne-a-ntrerupt.
Vedem cum zboară bucuria
Bătrânului cu chipul supt.

De-odată moartea ca o coasă
Se-arată crâncenă în prag.
De eşti a cerului Mireasă
Nu te mai temi de-al morţii steag.

Isus cel sfânt, Biruitorul,
Ne va conduce la păşuni
Şi ne va dărui Izvorul
Eternelor Sale minuni.

Adevărata bogăţie
Nu-i sfera noastră spaţiu-timp,
Nici lupta plină de mândrie
A zeilor de pe Olimp.

Pe braţul Mielului ce vine
Găsesc odihnă, mângâieri,
Când însetat de zări senine
Eu voi uita orice dureri.

***